1. Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;
2. cum se întîmplă preotului se întîmplă şi poporului, stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
3. Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărît aşa.
4. Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere,
5. căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel vecinic!
6. De aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.
7. Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.
8. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfîrşit veselia gălăgiosă, s-a dus bucuria arfei.
9. Nu se mai cîntă cînd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.
10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.
11. Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.
12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.
13. Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.