1. Proorocie asupra pustiei mării.
Cum înaintează vijelia dela miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată.
2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. - „Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, - zice Domnul.“
3. De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte, m-apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naşte. Zvîrcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împedecă să văd.
4. Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
5. Ei pun masa, straja veghează, şi ei mănîncă, beau ... Dar deodată se aude strigînd: „În picioare, voivozi! Ungeţi scutul!“
6. Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.“ -
7. El a văzut călărime, călăreţi doi cîte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.
8. Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi stam de strajă în toate nopţile.
9. Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi cîte doi.“ Apoi a luat iarăş cuvîntul, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sînt sfărîmate la pămînt!“
10. O, poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grîu din aria mea, ce am auzit dela Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.