1. Şi Naomi, soacra ei, i-a zis: „Fiica mea, nu-ţi voi căuta* eu odihnă*, ca să-ţi fie bine?

2. Şi acum Boaz, cu ale cărui tinere* ai fost, nu este el ruda noastră? Iată, el vântură la noapte orzul în arie.

3. Deci scaldă-te şi unge-te* şi pune-ţi hainele pe tine şi coboară la arie. Nu te face cunoscută bărbatului acestuia până va termina de mâncat şi de băut.

4. Şi va fi aşa: când se va culca, observă locul unde se va culca; şi tu să intri şi să-i descoperi picioarele şi să te culci şi tu. Şi el îţi va spune ce să faci“.

5. Şi ea i-a zis: „Voi face tot* ce ai spus“.

6. Şi a coborât la arie şi a făcut după toate cele ce-i poruncise soacra ei.

7. Şi Boaz a mâncat şi a băut şi i s-a veselit* inima; şi s-a dus să se culce la capătul unei clăi. Şi ea a venit încet şi i-a descoperit picioarele şi s-a culcat.

8. Şi a fost aşa: la miezul nopţii, omul s-a speriat şi s-a întors şi, iată, o femeie era culcată la picioarele lui.

9. Şi el a zis: „Cine eşti tu?“ Şi ea a răspuns: „Eu sunt Rut, roaba ta, întinde-ţi acoperământul* tăuSau „aripa ta“ peste roaba ta, pentru că tu ai dreptul* de răscumpărare“.

10. Şi el a zis: „Binecuvântată fii tu de Domnul, fiica mea! Tu ai arătat mai multă bunătate la urmă decât la început*, pentru că nu te-ai dus după tineri, fie săraci, fie bogaţi.

11. Şi acum, fiica mea, nu te teme; tot ce îmi zici îţi voi face, pentru că toată cetateaLit. „poarta“ poporului meu ştie că eşti o femeie* cinstităSau „vrednică“.

12. Şi acum, cu adevărat, eu sunt unul care are dreptul* de răscumpărare, dar este unul* mai aproape decât mine care are dreptul de răscumpărare.

13. Rămâi noaptea aceasta şi va fi aşa: dimineaţă, dacă va voi să te răscumpere* el, bine, să te răscumpere; iar dacă nu va voi să te răscumpere el, te voi răscumpăra eu, viu* este Domnul. Culcă-te până dimineaţă“.

14. Şi ea s-a culcat la picioarele lui până dimineaţă şi s-a sculat înainte de a se cunoaşte unul pe altulLit. „înainte ca un om să-l poată cunoaşte pe vecinul său“. Şi el a zis: „Să nu se ştie că a venit o femeie* în arie“.

15. Şi a zis: „Adu mantaua care este pe tine şi ţine-o“. Şi ea a ţinut-o şi el i-a măsurat şase măsuri de orz şi le-a pus pe ea; şi s-a dus în cetate.

16. Şi a venit la soacra ei şi ea a zis: „CumLit. „Cine“ eşti, fiica mea?“ Şi ea i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela.

17. Şi a zis: „Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, pentru că mi-a zis: «Să nu mergi cu mâna goală la soacra ta»“.

18. Şi ea a zis: „Fii liniştită*, fiica mea, până vei şti cum se va rezolva situaţia, pentru că omul acesta nu se va odihni până nu va fi terminat lucrul în ziua aceasta“.