Epistola a doua a lui Pavel către Timotei

Capitolul 2

1. Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.

2. Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii.

3. Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.

4. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.

5. Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rînduieli.

6. Plugarul trebue să muncească înainte ca să strîngă rodurile.

7. Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.

8. Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea,

9. pentru care sufăr pînă acolo că sînt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu este legat.

10. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentruca şi ei să capete mîntuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava vecinică.

11. Adevărat este cuvîntul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.

12. Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.

13. Dacă sîntem necredincioşi, totuş El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.

14. Adu-le aminte de aceste lucruri, şi roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, cari nu duc la alt folos decît la pieirea celor ce le ascultă.

15. Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.

16. Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.

17. Şi cuvîntul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sînt Imeneu şi Filet,

18. cari s-au abătut dela adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.

19. Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui“; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!“

20. Într-o casă mare nu sînt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pămînt. Unele sînt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.

21. Deci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpînului său, destoinic pentru orice lucrare bună.

22. Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

23. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri.

24. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,

25. să îndrepte cu blîndeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

26. şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.