1. ProfeţiaLit. „Povara“ pe care a văzut-o profetul HabacucSau „AVACUM“: Cel care îmbrăţişează.

2. Doamne, până când voi striga şi Tu nu vei auzi*? Strig către Tine: „Violenţă!“ şi Tu nu salvezi.

3. De ce mă faci să văd nelegiuire şi Te uiţi la nedreptate? Pentru că jaful şi violenţa sunt înaintea mea şi este ceartă şi izbucneşte neînţelegere.

4. De aceea legea este fără putere şi dreptateaSau Judecata“ nu se arată niciodată, pentru că cel rău* împresoară pe cel drept; de aceea judecata iese strâmbă.

5. ✡ „Priviţi* printre naţiuni şi vedeţi şi minunaţi-vă cu uimire; pentru că fac o lucrare în zilele voastre pe care n-o veţi crede chiar dacă vi s-ar istorisi.

6. Pentru că, iată, ridic pe caldeeni*, naţiunea aceea amarnică şi năvalnică ce străbate lăţimea pământului, ca să stăpânească locuinţe care nu sunt ale lor.

7. Ei sunt înspăimântători şi îngrozitori; de la ei înşişi vine judecata lor şi onoarea lor.

8. Şi caii lor sunt mai iuţi decât leoparzii şi sunt mai repezi decât lupii de seară*; şi călăreţii lor se avântă cu mândrieSau „se răspândesc“; şi călăreţii lor vin de departe: zboară* ca un vultur care se repede să sfâşie.

9. Ei toţi vin pentru violenţă: mulţimeaSau „dorinţa“ feţelor lor priveşte înainteSau „spre răsărit“ şi adună captivi ca nisipul.

10. Da, elPoporul caldeean îşi bate joc de împăraţi şi căpeteniile sunt demne de dispreţ pentru el; râde de orice întăritură, pentru că îngrămădeşte ţărână, şi o ia.

11. ✡ Atunci gândulSau „duhul“, „starea de suflet“ lui se va schimba şi va trece înainte şi va fi vinovatSau „Atunci el va mătura totul ca vântul şi va trece înainte şi se va face vinovat“: această putere* a lui a devenit dumnezeulEbr. „eloah“ lui“.

12. ✡ Nu eşti Tu* din eternitate, Doamne, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Noi nu vom muri. Doamne, Tu l-ai hotărât pentru judecată*. Şi Tu, Stâncă, l-ai rânduit pentru mustrare.

13. Tu ai ochi prea curaţi* ca să privească răul şi nu Te poţi uita la răutate. Pentru ce Te uiţi* la cei care lucrează cu necredincioşie şi taci când cel rău înghite pe unul mai drept decât el?

14. Şi îi faci pe oameni ca peştii mării, ca târâtoarele care n-au nici un stăpân peste ele.

15. El îi scoate* pe toţi cu undiţa, îi prinde în plasa lui şi-i adună în năvodul său: de aceea se bucură şi se veseleşte.

16. De aceea aduce jertfe* plasei lui şi arde tămâie năvodului său; pentru că, prin ele, partea lui a devenit grasă şi hrana lui, aleasăSau „îmbelşugată.

17. Va goli el pentru aceasta plasa lui şi va înjunghia el neîncetat naţiunile fără cruţare?