Plângerile lui Ieremia

Capitolul 1

Nenorocirile Ierusalimului.

1. Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată!

A rămas ca o văduvă!

Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări,

a ajus roabă astăzi!

2. Plînge amarnic noaptea, şi-i curg lacrămi pe obraji.

Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mîngîie;

toţi prietenii ei au părăsit-o,

şi i s-au făcut vrăjmaşi.

3. Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele.

Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă!

Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.

4. Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sînt pustii, preoţii lui oftează;

fecioarele lui sînt mîhnite, şi el însuş este plin de amărăciune.

5. Asupritorii lui sar biruitori,vrăşmaşii lui sînt mulţămiţi. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui;

copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.

6. S-a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.

Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune,

şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.

7. În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte

de toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune;

cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,

iar vrăjmaşii se uitau la el şi rîdeau de prăbuşirea lui.

8. Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.

Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,

şi el însuş se întoarce în altă parte şi oftează.

9. Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui,

şi nu se gîndea la sfîrşitul său.

A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mîngîie. -

„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!“ -

10. Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump;

ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfînt, au intrat neamurile

cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!

11. Tot poporul lui caută pîne suspinînd;

şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.

„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cît de înjosit sînt!“

12. O! voi, cari treceţi pe lîngă mine,

priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea,

ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!

13. Mi-a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde;

mi-a întins un laţ supt picioare, şi m-a dat înapoi.

M-a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele!

14. Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,

cari stau împletite şi legate de gîtul meu. Mi-a frînt puterea.

Domnul m-a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.

15. Domnul a trîntit la pămînt pe toţi vitejii din mijlocul meu;

a strîns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;

ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

16. De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii,

căci s-a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;

fiii mei sînt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. -

17. Sionul întinde mînile rugător, şi nimeni nu-l mîngîie.

Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmaşi;

Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. -

18. Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.

Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!

Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.

19. Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat,

preoţii şi bătrînii mei au murit în cetate,

căutînd hrană, ca să-şi ţină viaţa.“

20. „Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,

mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.

Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casă moartea.

21. M-au auzit suspinînd, dar nimeni nu m-a mîngîiat.

Toţi vrăjmaşii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o;

dar vei aduce, vei vesti ziua cînd şi ei vor fi ca mine.

22. Adu toată răutatea lor înaintea Ta,

şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, şi inima îmi este bolnavă.“