Evanghelia după Marcu

Capitolul 2

Vindecarea slăbănogului.

1. După cîteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă,

2. şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvîntul.

3. Au venit la el nişte oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.

4. Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.

5. Cînd le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sînt iertate!“

6. Unii din cărturari, cari erau de faţă, se gîndeau în inimile lor:

7. „Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?“

8. Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gîndeau astfel în ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gînduri în inimile voastre?

9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sînt iertate“, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?“

10. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele,

11. „Ţie îţi poruncesc“, a zis El slăbănogului, - „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“

12. Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!“

Chemarea lui Levi.

13. Isus a ieşit iarăş la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.

14. Cînd trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Levi s-a sculat, şi a mers după El.

Isus stă la masă cu vameşii şi păcătoşii.

15. Pe cînd şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi cari mergeau de obicei după El.

16. Cărturarii şi Fariseii, cînd L-au văzut mîncînd cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănîncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?“

17. Isus, cînd a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“

Despre post.

18. Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obicinuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentruce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?“

19. Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Cîtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

20. Vor veni zile, cînd va fi luat mirele dela ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.

21. Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altfel, petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.

22. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.“

Spicele de grîu şi Sabatul.

23. S-a întîmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui, pe cînd mergeau, au început să smulgă spice de grîu.

24. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?“

25. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David, cînd a fost în nevoie, şi cînd a flămînzit el şi cei ce erau împreună cu el?

26. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu este îngăduit să le mănînce decît preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?

27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

28. aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“