Proverbe

Capitolul 29

Înţelepciunea aduce fericire; nebunia pieire

1. Omul care, fiind mustratLit. „Omul mustrărilor“* des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit* deodată şi fără leac.

2. Când se înmulţescSau „Când promovează“* cei drepţi, poporul se bucură; dar când conduce cel rău, poporul geme*.

3. Cine iubeşte* înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar un tovarăş al* desfrânatelor îşi risipeşte averea.

4. Un împărat* întăreşte ţara prin judecată dreaptă, dar cine ia mită o răstoarnă.

5. Un om care îl linguşeşte* pe aproapele său îi întinde un laţ pentru paşii lui.

6. În nelegiuirea unui om rău este o cursă, dar cel drept va cântaSau „va striga“ şi se va bucura.

7. Cel drept* ia cunoştinţă de cauza săracilorLit. „celor slabi“; cel rău nu are înţelegere.

8. Oamenii batjocoritori pun* cetatea pe foc, dar înţelepţii abat* mânia.

9. Dacă un om înţelept se ceartă cu un nebunLit. „un om, un nebun“, fie că se mânie, fie că râde*, n-are odihnă.

10. Cei* însetaţi de sângeLit. „Oamenii sângelui“ urăsc pe cel integru, dar cei drepţi se îngrijesc de sufletul lui.

11. Un nebunCel greu de cap, încăpăţânat, rău* îşi arată tot duhulSau „îşi dă afară tot duhul (sau: o patimă)“, dar înţeleptul* şi-l stăpâneşteLit. „şi-l calmează“.

12. Dacă un conducător ascultă* de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii săi sunt răi.

13. Săracul* şi asupritorul se întâlnesc: Domnul le luminează* ochii la amândoi.

14. Un împărat care judecă* pe săraci cu credincioşie îşi va întări tronul* pentru totdeauna.

15. Nuiaua* şi mustrarea dau înţelepciune, dar un copil lăsat în voia lui aduce ruşine* mamei lui.

16. Când se înmulţesc cei răiSau „Când cei răi promovează“, fărădelegea se înmulţeşte, dar cei drepţi* vor vedea căderea lor.

17. Corectează-ţi* fiul, şi el îţi va da odihnă şi va oferi desfătări* sufletului tău.

18. Când nu este nici* o viziune, poporul este fără frâu*; dar ferice de cel care respectă* legea.

19. Un slujitor nu este corectat prin cuvinte: pentru că el, în adevăr, înţelege, dar nu răspunde.

20. Ai văzut pe cineva grăbit* în cuvintele lui? Este mai multă* speranţă pentru un nebun decât pentru el.

21. Cine îşi răsfaţăSau „îşi creşte cu delicateţe“ din copilărie slujitorul, la urmă îl va avea ca fiu al caseiCu pretenţie de moştenire.

22. Un om mânios* stârneşte ceartă şi un om furios prisoseşte în păcat.

23. Mândria* unui om îl înjoseşte, dar cel smerit* în duh va primi onoare.

24. Cine împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul; aude* jurământul, dar nu spune ceva.

25. Frica* de om întinde o cursă, dar cine îşi pune încrederea* în Domnul este apăratSau „este aşezat pe loc înalt“.

26. Mulţi caută* faţa conducătorului, dar judecata dreaptă a omului este de la Domnul.

27. Un om nedrept este o urâciune pentru cei drepţi şi cine este drept pe cale este o urâciune pentru cel rău.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)