Proverbe

Capitolul 17

Înţelepciune şi nebunie, mai ales în vorbire

1. Mai bine* o bucată de pâine uscată şi linişte, decât o casă plină de carneLit.(carne de) jertfe“ şi ceartă.

2. Un slujitor înţelept va stăpâni peste un fiu care face* ruşine şi va avea parte de moştenire printre fraţi.

3. Vasul* topitorului este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile.

4. Răufăcătorul pleacă urechea la buze nelegiuite; mincinosulLit. „falsitatea“ pleacă urechea la limba stricată.

5. Cine râde* de un sărac jigneşte pe Creatorul său. Cine se bucură* de nenorocire nu va fi considerat nevinovatSau „nu va rămâne nepedepsit“.

6. Copiii copiilor sunt cununa* bătrânilor şi gloria* copiilor sunt părinţii lor.

7. VorbireaLit. „Buza“ aleasă nu se potriveşte unui om josnicSau „unui nebun“, cu atât mai puţin buzele mincinoase unui om de seamă.

8. Un dar* este o piatră preţioasăLit. „o piatră de har“ în ochii celui care îl are: oriîncotro se îndreaptă, reuşeşte.

9. Cine acoperă* greşeala caută dragoste, dar cine o repetă dezbină* prieteni buni.

10. O mustrare îl pătrunde pe cel care are pricepere mai adânc decât o sută de lovituri pe un nebun.

11. Un răzvrătit caută numai răulSau „Un om rău caută numai răzvrătirea“, dar un sol nemilos va fi trimis împotriva lui.

12. Mai bine* să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.

13. Celui care răsplăteşte* binele cu rău nu i se va depărta* răul de casă.

14. Începutul certei este ca şi cum s-ar da drumul apelor; părăseşte* cearta înainte de a se aprinde.

15. Cine îndreptăţeşte* pe cel rău şi cine condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune pentru Domnul.

16. La ce foloseşte un preţ în mâna unui nebun ca să cumpere înţelepciune, când el n-are* minteLit. „inimă“ deloc?

17. Prietenul* iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare.

18. Un om fără minte bate* palma, punându-se garant pentru aproapele său.

19. Cine iubeşte* greşeala iubeşte cearta; cine îşi înalţă* poarta caută pieirea.

20. Cine are o inimă stricată nu găseşte* nici un bine şi cel cu limba sucită* cade în rău.

21. Cine naşte* un nebun îl naşte spre durerea lui şi tatăl unui om rău n-are bucurie.

22. O inimă veselă* dă sănătate, dar un duh zdrobit* usucă oasele.

23. Un om rău scoate un darSau „mită“ din sân*, ca să strice căile* judecăţii.

24. Înţelepciunea este înainteaSau „pe faţa“ celui care are pricepere, dar ochii* nebunului sunt la marginile pământului.

25. Un fiu* nebun este supărare pentru tatăl său şi amărăciune* pentru cea care l-a născut.

26. Nu este bine să-l pedepseşti* pe cel drept, nici să-i loveşti pe mai-mari pentru dreptatea lor.

27. Cine are cunoştinţă îşi controlează* cuvintele şi un om priceput este cu duh calmSau „ales“, „liniştit“.

28. Chiar un nebun, când tace*, este considerat înţelept; şi cel care îşi închide buzele, inteligent.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)