Proverbe

Capitolul 15

Înţelepciunea aduce fericire; nebunia. nenorocire

1. Un răspuns* blând abate furia, dar un cuvânt aspru* stârneşte mânia.

2. Limba înţelepţilor foloseşte drept cunoştinţa, dar gura nebunilor revarsă nebunie.

3. Ochii Domnului sunt în orice* loc, privind la cei răi şi la cei buni.

4. Blândeţea limbii este un pom al vieţii, dar strâmbătatea din ea este o zdrobire a duhului.

5. Nebunul dispreţuieşte îndrumarea tatălui său, dar cine ia aminte* la mustrare devine chibzuit.

6. În casa celui drept* este o mare comoară, dar în venitul celui rău este tulburare.

7. Buzele înţelepţilor răspândesc cunoştinţă, dar nu tot aşa este inima nebunilor.

8. Jertfa* celor răi este o urâciune pentru Domnul, dar rugăciunea celor drepţi este desfătarea Sa.

9. Calea celui rău este o urâciune pentru Domnul, dar El iubeşte pe cel care urmăreşte* dreptatea.

10. O aspră corectare* este pentru cel care părăseşte cărarea; cine urăşte* mustrarea va muri.

11. Locuinţa morţilor* şi AdânculEbr. „Abadon“ sunt înaintea Domnului: cu cât mai mult inimile* fiilor oamenilor!

12. Un batjocoritor* nu iubeşte pe unul care-l mustră; el nu va merge spre cei înţelepţi.

13. O inimă* voioasă înveseleşte faţa, dar, prin întristarea* inimii, duhul este înfrânt.

14. Inima unui om inteligent caută cunoştinţă, dar gura nebunilor se hrăneşte cu nebunie.

15. Toate zilele celui întristat sunt rele, dar o inimă* fericităSau „bună“ este un ospăţ neîncetat.

16. Mai bine* puţin, cu temere de Domnul, decât o mare avere cu tulburareSau „nelinişte“.

17. Mai bun* este un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură.

18. Omul mânios* stârneşte ceartă, dar cel încet la mânie potoleşte neînţelegerea.

19. Calea* leneşului este ca un gard de spini, dar cărarea celor drepţi este netedă.

20. Un fiu* înţelept face bucurie tatălui, dar un om nebun dispreţuieşte pe mama lui.

21. Nebunia* este bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput îşi îndreaptă* calea.

22. Fără sfat*, planurile nu izbutesc, dar prinLit. „în“ mulţimea sfătuitorilor sunt întărite.

23. Un om are bucurie prin răspunsul gurii lui şi ce bun este un cuvânt* la timpul lui!

24. Cărarea* vieţii duce în sus pentru cel înţelept, ca să se depărteze de Locuinţa morţilor, de jos.

25. Domnul va dezrădăcina* casa celor mândri, dar va întări hotarul* văduvei.

26. Gândurile* rele sunt o urâciune pentru Domnul, dar cuvintele* curate îi sunt plăcute.

27. Cel lacom* de câştig îşi tulbură casa, dar cine urăşte mitaLit. plural* va trăi.

28. Inima celui drept se gândeşte* ce să răspundă, dar gura celor răi revarsă lucruri rele.

29. Domnul este departe* de cei răi, dar aude* rugăciunea celor drepţi.

30. Lumina ochilor înveseleşte inima şi o veste bună întăreşteLit. „îngraşă“ oasele.

31. Urechea* care ascultă mustrarea de viaţă va rămâne printre înţelepţi.

32. Cine refuză îndrumarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cine ascultă mustrarea capătă minteLit. „inimă“.

33. Temerea* de Domnul este îndrumarea înţelepciunii şi înaintea* onoarei merge smerenia.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)