Plângerile lui Ieremia

Capitolul 4

Necazurile asedierii Ierusalimului

1. ✸ În acest capitol, litera ebraică iniţială a fiecărui verset urmează în ordine alfabeticăCum s-a întunecat aurul! Aurul cel mai curat s-a schimbat! Pietrele sfântului locaş sunt împrăştiate la capătul* oricărei străzi!

2. Fiii cei scumpi ai Sionului, cei comparaţi cu aurul fin, cum sunt socotiţi ca vasele de lut*, lucrare a mâinilor olarului!

3. Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţele şi îşi alăptează puii; fiica poporului meu a ajuns nemiloasă ca struţii* din pustiu.

4. Limba sugarului se lipeşte* de cerul gurii lui, din cauza setei. Pruncii cer* pâine, nimeni nu le-o frânge.

5. Cei care se hrăneau cu mâncăruri alese sunt căzuţi pe străzi. Cei crescuţi pe purpură îmbrăţişează* grămezile de gunoi.

6. Şi pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul* Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva mâinile pe ea.

7. ✡ CapiiLit. „Nazireii“ ei erau mai curaţi decât zăpada, mai albi decât laptele, mai rumeni la trupLit. „la oase“ (scheletul trupului) decât rubineleSau „coralii“, înfăţişarea lor era ca safirul.

8. Faţa lor este mai neagră* decât funinginea, nu mai sunt recunoscuţi pe străzi. Pielea* li s-a lipit de oase; s-a uscat, a ajuns ca lemnul.

9. Cei ucişi de sabie sunt mai bine decât cei ucişi de foame, pentru că aceştia se topesc, fiind străpunşi de lipsa roadelor câmpului.

10. Mâinile femeilor miloase au fiert* pe copiii lor. Ei le-au fost mâncarea în dezastrul fiicei poporului meu!

11. ✡ Domnul Şi-a satisfăcut* furia, Şi-a vărsat aprinderea mâniei Sale şi a aprins* un foc în Sion şi i-a mistuit temeliile.

12. Împăraţii pământului şi toţi locuitorii lumii n-au crezut că potrivnicul şi vrăjmaşul ar putea intra pe porţile Ierusalimului.

13. Aceasta este din cauza păcatelor profeţilor* săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat sângele* celor drepţi în mijlocul lui.

14. Ei rătăceau ca nişte orbi pe străzi, erau mânjiţi cu sânge, încât nimeni nu putea* să se atingă de hainele lor.

15. Ei strigau către ei: „Depărtaţi-vă*, necuraţilor! Depărtaţi-vă, depărtaţi-vă, nu atingeţi!“… Când fugeau şi rătăceau, se spunea printre naţiuni: „Nu vor mai locui aici!“

16. Faţa Domnului i-a împrăştiat, El nu Se va mai uita la ei. Ei n-au onorat* faţa preoţilor şi n-au arătat bunăvoinţă faţă de bătrâni.

17. Cât despre noi, ochii noştri lâncezesc* după ajutorul nostru zadarnic. În vegherea noastră priveam spre o naţiune care nu putea să ne salveze.

18. Ei ne pândeauLit. „ne vânau“ paşii* ca să nu umblăm pe străzile noastre. Sfârşitul* nostru este aproape, zilele noastre s-au împlinit, pentru că sfârşitul nostru a venit.

19. Urmăritorii noştri erau mai* iuţi decât vulturii cerurilor; ne-au fugărit pe munţi, ne-au pândit în pustiu.

20. Suflarea* nărilor noastre, unsul* Domnului, a fost prins* în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra* lui printre naţiuni!“

21. ✡ Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Edomului*, care locuieşti în ţara Uţ! Va trece şi la tine potirul*; te vei îmbăta şi te vei dezgoli.

22. Pedeapsa nelegiuirii tale s-a* împlinit, fiică a Sionului, El nu te va mai deporta. El îţi va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului, îţi va da pe faţă păcatele.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)