Plângerile lui Ieremia

Capitolul 2

Ziua mâniei Domnului

1. Cum a acoperit Domnul cu un nor în mânia Sa pe fiica Sionului! A aruncat* din ceruri pe pământ frumuseţea* lui Israel şi nu Şi-a amintit în ziua mâniei Sale de aşternutul* picioarelor Sale!

2. Domnul a înghiţit* toate locuinţele lui Iacov şi n-a cruţat. A dărâmat* în furia Sa întăriturile fiicei lui Iuda; le-a aruncat la pământ, a profanat* împărăţia şi pe căpeteniile ei.

3. În aprinderea mâniei a tăiat orice tărieLit. „corn“ a lui Israel; Şi-a tras* înapoi dreapta dinaintea vrăjmaşului şi a ars* în Iacov ca para focului care mistuie de jur-împrejur.

4. Şi-a întins arcul ca un vrăjmaş*, a stat cu dreapta Sa ca un potrivnic şi a ucis tot* ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Sionului. Şi-a vărsat furia ca un foc.

5. Domnul a ajuns ca un vrăjmaş*, a înghiţit pe Israel; i-a înghiţit toate palatele*, i-a dărâmat întăriturile şi a înmulţit suspinul şi plângerea fiicei lui Iuda.

6. Şi a răsturnat* cortul SăuSau „a devastat împrejmuirea Sa“ ca pe o grădină*, a distrus locul adunării SaleSau „adunării Sale de sărbătoare“. Domnul a făcut* să se uite în Sion sărbătoarea rânduităSau „adunarea de sărbătoare“ şi sabatul şi, în furia mâniei Sale, a dispreţuit pe împărat şi pe preot.

7. Domnul a îndepărtat altarul Său, a părăsit locaşul Său cel sfânt; a dat în mâna vrăjmaşului zidurile palatelor lui; ei au scos* un strigăt în casa Domnului, ca într-o zi de adunare de sărbătoare.

8. Domnul Şi-a pus în gând să dărâme zidul fiicei Sionului; a întins* frânghia de măsurat, nu Şi-a tras mâna de la nimicireLit. „înghiţire“; şi a făcut să plângă întăritura şi zidul: ele lâncezesc împreună.

9. Porţile ei s-au afundat în pământ; i-a distrus şi i-a rupt* zăvoarele; împăratul* ei şi căpeteniile ei sunt printre naţiuni, nu mai este lege*; şi profeţii* ei nu găsesc nici o viziune de la Domnul.

10. Bătrânii fiicei Sionului şed* pe pământ, tac; şi-au presărat ţărână pe cap, sunt încinşi* cu sac. Fecioarele Ierusalimului şi-au plecat capul la pământ.

11. ✡ Ochii* mi se sting în lacrimi, măruntaiele* îmi ard, ficatul* mi se varsă pe pământ din cauza ruinei fiicei poporului meu, deoarece copilul* şi sugarul au leşinat pe străzile cetăţii.

12. Ei zic către mamele lor: „Unde este grâul şi vinul?“, când leşină pe străzile cetăţii asemenea celor greu răniţi, când îşi dau sufletul la sânul mamelor lor.

13. Ce mărturie să-ţi aduc? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce* să te compar, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Pentru că ruina ta este întinsă ca marea: cine te va vindeca?

14. Profeţii tăi* au văzut pentru tine deşertăciune şi nebunie, şi nu ţi-au dat pe faţă* nelegiuirea, ca să-ţi cruţe captivitatea; ci au văzut pentru tine profeţiiLit. „poveri“ deşerte şi amăgiri.

15. Toţi trecătorii* bat din palme* la tine, fluieră şi clatină* din cap la fiica Ierusalimului, zicând: „Aceasta-i cetatea pe care o numeau «Desăvârşirea frumuseţii*, Bucuria întregului pământ»?“

16. Toţi vrăjmaşii tăi îşi deschid* gura larg împotriva ta, fluieră şi scrâşnesc din dinţi, zicând: „Am înghiţit-o*! Da, aceasta-i ziua pe care am aşteptat-o! Am găsit-o, am văzut-o*!“

17. Domnul a făcut ce Şi-a pus în gând*; a împlinit cuvântul Său pe care l-a poruncit din zilele de demult. A doborât şi n-a cruţat, şi a făcut ca vrăjmaşul să se bucure de tine*; a înălţat tăriaLit. „cornul“ potrivnicilor tăi.

18. ✡ Inima lor a strigat către Domnul. Zid* al fiicei Sionului, fă să curgă* lacrimi zi şi noapte ca un pârâu; nu-ţi da odihnă, să nu înceteze luminaLit. „fiica“ ochiului tău!

19. Trezeşte-te, strigă noaptea* la începutul străjilor; varsă-ţi* inima ca apa înaintea feţei Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa* pruncilor tăi care leşină* de foame la capătul oricărei străzi.

20. Vezi, Doamne, şi ia aminte cui i-ai făcut astfel! Să mănânce* femeile rodul lor, pe pruncii pe care-i îngrijesc? Să fie ucişi preotul şi profetul în locaşul sfânt al Domnului?

21. Tânărul şi bătrânul* zac la pământ pe străzi, fecioarele mele şi tinerii mei au căzut prin sabie. I-ai* ucis în ziua mâniei Tale, ai înjunghiat, n-ai cruţat.

22. Ai chemat spaimele* mele din toate părţile, ca într-o zi de adunare de sărbătoare; şi nimeni n-a scăpat, nici n-a rămas în ziua mâniei Domnului. Pe cei pe care i-am îngrijit* şi i-am crescut i-a nimicit vrăjmaşul meu.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)