Neemia

Capitolul 13

Abaterea lui Eliaşib

1. În ziua aceea s-a citit* în cartea lui Moise în auzul poporului; şi s-a găsit scris în ea că amonitul* şi moabitul nu trebuie să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,

2. pentru că n-au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine şi cu apă şi au tocmit* pe Balaam împotriva lor, ca să-i blesteme; dar Dumnezeul nostru a schimbat* blestemul în binecuvântare.

3. Şi a fost aşa: cum au auzit legea, au despărţit* din Israel tot amestecul de popor.

4. Şi, înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era peste cămările casei Dumnezeului nostru, rudă cu Tobia,

5. făcuse pentru el o cameră mare, unde* înainte erau puse darurile de mâncare, tămâia şi vasele şi zeciuiala de grâu, de must şi de untdelemn, care erau poruncite* pentru leviţi şi cântăreţi şi uşieri, şi darurile ridicate ale preoţilor.

6. Şi în timpul acesta eu nu eram în Ierusalim; pentru că în anul al treizeci şi doilea* al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului, am venit la împărat şi după câteva zile am obţinut de la împărat învoire

7. şi am venit la Ierusalim şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, făcându-i* o cameră lui Tobia în curţile casei lui Dumnezeu.

8. Şi m-a mâhnit mult şi am aruncat afară din cameră toate obiectele casei lui Tobia.

9. Şi am poruncit şi au curăţit* camerele; şi am adus din nou acolo vasele casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare şi tămâia.

Zeciuielile aduse din nou

10. Şi am aflat că părţile leviţilor nu li se dăduseră* şi că leviţii şi cântăreţii care făceau slujba fugiseră fiecare* la ogorul lui.

11. Şi am mustrat* pe căpetenii şi le-am spus: „Pentru ce este părăsită* casa lui Dumnezeu?“ Şi i-am adunatPe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus la locul lor.

12. Şi tot* Iuda a început să aducă zeciuiala de grâu şi de must şi de untdelemn în vistieriiSau „depozite“.

13. Şi am pus supraveghetori peste vistierii* pe preotul Şelemia şi pe cărturarul Ţadoc şi, dintre leviţi, pe Pedaia; şi lângă eiLit. „la mâna lor“ pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania; pentru că erau socotiţi demni de încredere*, şi îndatorirea lor era să împartă fraţilor lor.

14. Adu-Ţi aminte* de mine, Dumnezeul meu, pentru aceasta, şi nu şterge faptele mele evlavioase pe care le-am făcut pentru casa Dumnezeului meu şi pentru cele de păzit ale ei!

Sfinţirea sabatului

15. În zilele acelea am văzut în Iuda pe unii care călcau în teascuri în sabat* şi aduceau snopi şi-i încărcau pe măgari şi, de asemenea, vin, struguri şi smochine şi orice fel de poveri, şi le aduceau* la Ierusalim în ziua sabatului; şi am mărturisit împotriva lor în ziua când vindeau alimente.

16. Oameni din Tir de asemenea locuiau în el şi aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau în sabat fiilor lui Iuda şi în Ierusalim.

17. Şi i-am mustrat* pe mai-marii lui Iuda şi le-am zis: „Ce este această faptă rea pe care o faceţi, profanând ziua sabatului?

18. N-au făcut* la fel părinţii voştri şi n-a adus Dumnezeul nostru toată nenorocirea aceasta asupra noastră şi asupra cetăţiiÎn Ierusalim acesteia? Şi voi aduceţi mai multă mânie asupra lui Israel profanând sabatul“.

19. Şi a fost aşa: când a început* să se întunece la porţile Ierusalimului, înainte de sabat, am poruncit să se închidă porţile şi am poruncit să nu le deschidă până după sabat. Şi la porţi* am pus dintre slujitoriiLit. „tinerii“ mei, ca să nu se aducă nici o povară în ziua sabatului.

20. Şi negustorii şi vânzătorii de tot felul de mărfuri au rămas noaptea afară din Ierusalim o dată sau de două ori.

21. Şi am mărturisit împotriva lor şi le-am zis: „Pentru ce rămâneţi voi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face aşa, voi pune mâna pe voi“. Din timpul acela n-au mai venit în sabat.

22. Şi am poruncit leviţilor să se curăţească* şi să vină şi să păzească porţile, ca să sfinţească ziua sabatului.

Adu-Ţi aminte* de mine, Dumnezeul meu, şi pentru aceasta, şi îndură-Te de mine după mărimea îndurării Tale!

Mustrarea pentru femeile străine

23. În zilele acelea am mai văzut că iudeii luaseră de soţii femei* asdodite, amonite şi moabite.

24. Şi jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană şi nu ştiau să vorbească limba iudaică, ci vorbeau după limba unui popor sau a altuia.

25. Şi i-am mustrat* şi i-am blestemat şi am bătut pe unii dintre ei şi le-am smuls părul şi i-am pus să jure* pe Dumnezeu: „Să nu daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu luaţi dintre fiicele lor pentru fiii voştri sau pentru voi înşivă.

26. Nu prin acestea a păcătuit* Solomon, împăratul lui Israel? Totuşi, între multele* naţiuni, nu a fost împărat asemenea lui, care a fost iubit* de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu l-a pus împărat peste tot Israelul; dar femeile străine* l-au făcut chiar şi pe el să păcătuiască.

27. Şi să ascultăm noi de voi, ca să faceţi tot acest mare rău, să fiţi necredincioşi* Dumnezeului nostru, luând de soţii femei străine?“

28. Şi unul dintre fiii lui Ioiada*, fiul lui Eliaşib, marele preot, era ginerele lui Sanbalat horonitul; şi l-am alungat dinaintea mea.

29. Adu-Ţi aminte* de ei, Dumnezeul meu, pentru că au întinat preoţia şi legământul* preoţiei şi al leviţilor!

30. Şi i-am curăţit* de toţi străinii şi am aşezat îndatoririle preoţilor şi ale leviţilor, pe fiecare în slujba luiLit. „lucrarea lui“,

31. şi pentru darul de lemne* la timpuri hotărâte şi pentru cele dintâi roade.

Adu-Ţi aminte* de mine, Dumnezeul meu, spre bine!



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)