Neemia

Capitolul 9

Postul şi mărturisirea păcatelor

1. Şi, în ziua a douăzeci şi patra a acestei* luni, fiii lui Israel s-au adunat cu post şi în saci* şi cu ţărână pe ei.

2. Şi sămânţa lui Israel s-a despărţit* de toţi fiii străinului şi au stat şi au mărturisit* păcatele lor şi nelegiuirile părinţilor lor.

3. Şi s-au ridicat pe locul lor şi au citit în cartea legii Domnului Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte au mărturisit şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.

4. Şi Iosua şi Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au suit pe platforma leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor.

5. Şi leviţii Iosua şi Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodiia, Şebania şi Petahia au spus: „Ridicaţi-vă, binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din eternitate în eternitate! Şi să binecuvânteze Numele gloriei* Tale, care este înălţat mai presus de orice binecuvântare şi laudă!

6. Tu eşti AcelaşiSau „Tu eşti El“*, Doamne, Tu singur; Tu ai făcut* cerurile, cerurile* cerurilor şi toată oştirea* lor, pământul şi tot ce este pe el, mările şi tot ce este în ele, şi Tu faci să trăiască* toateSau „Tu ţii toate acestea în viaţă“; şi Ţie Ţi se închină oştirea cerurilor.

7. Tu eşti AcelaşiSau „Tu eşti El“, Doamne Dumnezeule, care ai ales pe Avram* şi l-ai scos din Ur, cetatea caldeenilor, şi i-ai pus numele Avraam*;

8. şi i-ai găsit inima credincioasă* înaintea Ta şi ai făcut cu el un legământ* că-i vei da ţara canaaniţilor, a hetiţilor, a amoriţilor şi a fereziţilor şi a iebusiţilor şi a ghirgasiţilor, că o vei da seminţei sale; şi Ţi-ai împlinit* cuvintele Tale, pentru că eşti drept.

9. Şi ai văzut* strâmtorarea părinţilor noştri în Egipt şi ai auzit* strigătul lor la Marea RoşieLit. „Marea Trestiilor“;

10. şi ai arătat* semne şi minuni asupra lui Faraon şi asupra tuturor slujitorilor săi şi asupra întregului popor al ţării sale, pentru că ai cunoscut că s-au îngâmfat* împotriva lor, şi Ţi-ai făcut* un Nume, ca în ziua aceasta.

11. Şi ai despicat* marea înaintea lor şi ei au trecut pe uscat prin mijlocul mării; şi ai aruncat pe urmăritorii lor în adâncuri, ca pe o piatră* în ape puternice.

12. Şi i-ai călăuzit* ziua printr-un stâlp de nor şi noaptea printr-un stâlp de foc, ca să le luminezi calea pe care trebuia să meargă.

13. Şi ai coborât* pe Muntele Sinai şi ai vorbit cu ei din ceruri şi le-ai dat judecăţi drepte* şi legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.

14. Şi le-ai făcut cunoscut sabatul* Tău cel sfânt şi le-ai dat porunci şi rânduieli şi legea, prin mâna lui Moise, robul Tău.

15. Şi le-ai dat pâine* din ceruri pentru foamea lor şi le-ai scos apă* din stâncă pentru setea lor; şi le-ai poruncit să intre*, ca să stăpânească ţara pentru care Ţi-ai ridicat mâna TaAi jurat că le-o vei da.

16. Dar ei, părinţiiSau „Dar ei şi părinţii“ noştri, s-au îngâmfat* şi şi-au înţepenit* grumazul şi n-au ascultat de poruncile Tale

17. şi au refuzat să asculte şi nu şi-au amintit* de minunile Tale, pe care le-ai făcut cu ei, ci şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus un conducător*, ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu eşti un DumnezeuEbr. „Eloah“ al iertării, milos şi îndurător*, încet la mânie şi plin de bunătate, şi nu i-ai părăsit,

18. chiar când* şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: „Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!“ şi au făcut mari batjocuriSau „Ţi-au adus mari hule“.

19. Totuşi Tu, în îndurările* Tale cele multe, nu i-ai părăsit în pustiu: stâlpul* de nor nu s-a îndepărtat de peste ei ziua, ca să-i călăuzească pe cale, nici stâlpul de foc noaptea, ca să-i lumineze pe ei şi calea pe care trebuia să meargă.

20. Le-ai dat şi Duhul* Tău cel bun, ca să-i înveţe, şi nu le-ai oprit mana* Ta de la gură şi le-ai dat apă* pentru setea lor.

21. Şi i-ai hrănit patruzeci* de ani în pustiu; nimic nu le-a lipsit; hainele* nu s-au învechit şi picioarele lor nu s-au umflat.

22. Şi le-ai dat împărăţii şi popoare şi i-ai împărţit în ţinuturiLit. „colţuri“, şi au luat în stăpânire ţara lui Sihon*, adică ţara împăratului Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului.

23. Şi ai înmulţit* pe fiii lor ca stelele cerurilor şi i-ai adus în ţara despre care ai zis părinţilor lor să intre, ca s-o ia în stăpânire.

24. Şi fiii lor au intrat* şi au stăpânit* ţara; şi ai supus înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi, şi i-ai dat în mâna lor pe ei şi pe împăraţii lor şi pe popoarele ţării, ca să le facă după voia lor.

25. Şi au luat cetăţi întărite şi pământ gras* şi au luat în stăpânire case* pline cu toate bunătăţile, fântâni săpate, vii şi grădini de măslini şi pomi roditori, din belşug; şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat* şi s-au desfătat în marea Ta bunătateSau „în plinătatea bunătăţii Tale“*.

26. Dar au fost neascultători şi s-au răzvrătit* împotriva Ta şi au aruncat* legea Ta la spatele lor şi au ucis pe profeţii* Tăi, care au mărturisit împotriva lorSau „i-au prevenit“, „i-au atenţionat“, ca să-i întoarcă la Tine, şi Ţi-au adus mari hule.

27. Şi i-ai dat* în mâna asupritorilor lor, şi ei i-au asuprit; şi, în timpul strâmtorării lor, când au strigat către Tine, i-ai auzit din ceruri* şi, după îndurările Tale cele multe, le-ai dat salvatori care i-au salvat din mâna asupritorilor lor.

28. Dar, îndată ce găseau odihnă, din nou făceau rău* înaintea Ta, şi-i lăsai în mâna vrăjmaşilor lor, şi ei stăpâneau asupra lor; şi din nou strigau către Tine, şi-i auzeai din ceruri şi de multe* ori i-ai scăpat, după îndurările Tale.

29. Şi ai mărturisit împotriva lor, ca să-i întorci la legea Ta, dar s-au îngâmfat şi n-au ascultat de poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva judecăţilor Tale (pe care, dacă omul le va împlini, va trăi* prin ele) şi şi-au tras înapoi umărul şi şi-au înţepenit grumazul şi n-au vrut să asculte.

30. Şi mulţi ani i-ai răbdat şi ai mărturisit* împotriva lorSau „i-au prevenit“, „i-au atenţionat“ prin Duhul Tău, prin profeţiiLit. „prin mâna profeţilor“* Tăi, dar ei n-au vrut să şi plece urechea; şi i-ai dat în mâna* popoarelor ţărilor.

31. Dar, în îndurările Tale cele multe, nu i-ai nimicit*, nici nu i-ai părăsit, pentru că Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător.

32. Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic* şi cel înfricoşător, care ţii legământul şi îndurarea, să nu se pară mică înaintea Ta toată tulburarea care a venit asupra noastră, asupra împăraţilor noştri, a căpeteniilor noastre şi a preoţilor noştri şi a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri şi a întregului Tău popor, din zilele* împăraţilor Asiriei până în ziua aceasta.

33. Dar Tu eşti drept* în tot ce a venit asupra noastră, pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit*.

34. Şi împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au împlinit legea Ta şi n-au ascultat de poruncile Tale şi de mărturiile Tale, cu care ai mărturisit împotriva lorSau „în mijlocul lor“.

35. Şi nu Ţi-au slujit* în împărăţia lor şi în marea Ta bunătate pe care le-ai acordat-o şi în ţara cea întinsă şi grasă pe care le-ai dat-o şi nici nu s-au întors de la faptele lor rele.

36. Iată, astăzi suntem robi*, iar în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri, ca să mănânce rodul ei şi bunătăţile ei, iată, suntem robi în ea!

37. Şi ea dă* venitul ei mare împăraţilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; şi ei stăpânesc* peste trupurile noastre şi peste animalele noastre după placul lor, iar noi suntem în mare necaz“.

Înnoirea legământului

38. Şi pentru toate acestea, noi facem* un legământ statornic şi îl scriem; şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri îl pecetluiescLit. „sunt la pecetluire“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)