Neemia

Capitolul 2

Neemia trimis la Ierusalim

1. Şi a fost aşa: în luna NisanLuna a şaptea a anului civil: martie-aprilie, în anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxes*, era vin înaintea lui; şi am luat* vinul şi l-am dat împăratului. Şi nu fusesem trist înaintea lui niciodată.

2. Şi împăratul mi-a zis: „Pentru ce este tristă faţa ta, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu este decât întristare* de inimă“. Atunci m-am temut foarte mult.

3. Şi am zis împăratului: „Trăiască* împăratul pentru totdeauna! Cum să nu fie tristă faţa mea, când cetatea*, loculLit. „casa“ mormintelor părinţilor mei, este pustiită şi porţile ei sunt arse* de foc?“

4. Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?“ Astfel m-am rugat* Dumnezeului cerurilor

5. şi am zis împăratului: „Dacă este bine împăratului şi dacă robul tău a căpătat bunăvoinţă înaintea ta, atunci trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc“.

6. Şi împăratul (fiind şi împărăteasa aşezată lângă el) mi-a zis: „Cât de lungă va fi călătoria ta? Şi când te vei întoarce?“ Şi împăratul a binevoit să mă trimită şi i-am hotărât* un timp.

7. Şi am zis împăratului: „Dacă binevoieşte împăratul să mi se dea scrisori către guvernatorii* de dincolo de râuLit. „ţinutului Dincoace de Râu“, ca să mă conducă până voi ajunge în Iuda,

8. şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuieiSau „palatului“ (cetăţuie la nord-vestul casei templului) care ţine* de casă şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi intra“. Şi împăratul mi le-a dăruit, pentru că mâna* cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

9. Şi am venit la guvernatorii de dincolo de râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Şi împăratul trimisese cu mine căpetenii ale oştiriiLit. „ale forţei“ şi călăreţi.

10. Şi, când a auzit Sanbalat* horonitulSau „din Bet-Horon“, vezi Ios. 16.3,5; sau „din Horonaim Moab“, vezi Is.15.5. şi Tobia, slujitorul amonit, s-au supărat foarte tare că a venit un om să caute binele fiilor lui Israel.

Neemia cercetează zidurile Ierusalimului

11. Şi am venit* la Ierusalim şi am fost acolo trei zile.

12. Şi m-am sculat noaptea, eu şi câţiva bărbaţi cu mine; (şi n-am spus nimănui ce pusese Dumnezeul meu în inima mea ca să fac pentru Ierusalim) şi nu era alt animal cu mine decât animalul pe care călăream.

13. Şi am ieşit noaptea pe Poarta VăiiValea Hinom* şi prin faţa Fântânii ŞacaluluiUnii „Dragonului“ şi spre Poarta Gunoiului şi am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate* şi porţile lui arse de foc.

14. Şi am mers spre Poarta Fântânii* şi spre iazul* împăratului; şi nu era loc pe unde să treacă animalul de sub mine.

15. Şi m-am suit noaptea prin vale* şi am văzut zidul şi m-am întors; şi am intrat pe Poarta Văii şi m-am întors.

16. Şi căpeteniile nu ştiau unde mersesem, nici ce făcusem, pentru că nu spusesem încă ceva iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici căpeteniilor, nici celorlalţi care făceau lucrarea.

17. Şi le-am zis: „Vedeţi starea cea rea în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit şi porţile lui sunt arse de foc; veniţi şi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de batjocură*“.

18. Şi le-am spus despre mâna* Dumnezeului meu, care fusese bună peste mine şi, de asemenea, de cuvintele împăratului pe care le spusese către mine. Şi ei au zis: „Să ne ridicăm şi să reconstruim!“ Şi şi-au întărit* mâinile pentru bine.

19. Şi Sanbalat horonitul şi Tobia slujitorul, amonitul, şi Gheşem arabul au auzit şi au râs* de noi şi ne-au dispreţuit; şi au zis: „Ce este lucrul acesta pe care-l faceţi? Vreţi să vă ridicaţi* împotriva împăratului?“

20. Şi le-am răspuns şi le-am zis: „Dumnezeul cerurilor, El ne va face să reuşim; şi noi, robii Săi, ne vom ridica şi vom reconstrui; dar voi n-aveţi nici parte*, nici drept, nici amintire în Ierusalim“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)