Iosua

Capitolul 17

Parte celeilalte jumătăţi a seminţiei lui Manase

1. Şi acesta a fost sorţul pentru seminţia lui Manase* (şi el era întâiul-născut al lui Iosif), pentru Machir*, întâiul-născut al lui Manase, tatăl lui Galaad; pentru că el a fost bărbat de război şi a avut Galaadul* şi Basanul.

2. Şi sorţul a fost şi pentru ceilalţi fii ai lui Manase, după familiile lor: pentru fiii lui Abiezer* şi pentru fiii lui Helec şi pentru fiii lui Azriel* şi pentru fiii lui Sihem şi pentru fiii lui Hefer şi pentru fiii lui Şemida. Aceştia sunt fiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.

3. Şi Ţelofhad*, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu avea fii, ci fiice; şi acestea sunt numele fiicelor sale: Mahla şi Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

4. Şi ele s-au apropiat de Eleazar*, preotul, şi de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpetenii, zicând: „Domnul* a poruncit lui Moise să ni se dea o moştenire între fraţii noştri“. Şi el le-a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor.

5. Şi au căzut lui Manase zece părţi, în afară de ţara Galaadului şi de Basan, care sunt dincolo de Iordan.

6. Pentru că fiicele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui; şi ţara* Galaadului a fost a celorlalţi fii ai lui Manase.

7. Şi teritoriul lui Manase era de la Aşer până la Micmetat*, care este înaintea Sihemului; şi hotarul mergea spre dreapta până la locuitorii din En-Tapuah.

8. Ţara Tapuahului a căzut lui Manase, iar Tapuah*, pe hotarul lui Manase, era al fiilor lui Efraim.

9. Şi hotarul cobora până la pârâul Cana, spre partea de sud a pârâului. Aceste cetăţi* erau ale lui Efraim, între cetăţile lui Manase. Şi teritoriul lui Manase era spre partea de nord a pârâului şi ieşirile lui erau la mare.

10. Spre sud era al lui Efraim şi spre nord, al lui Manase; şi marea era hotarul lui; şi se întâlnea cu Aşer spre nord şi cu Isahar spre răsărit.

11. Şi Manase* avea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şeanul* cu sateleLit. „fiicele“ lui, şi Ibleamul cu satele lui, şi pe locuitorii din Dor cu satele lui, şi pe locuitorii din En-Dor cu satele lui, şi pe locuitorii din Taanac cu satele lui, şi pe locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei* înălţimi.

12. Şi fiii* lui Manase n-au putut lua în stăpânire cetăţile acestea; şi canaaniţii au vrut să rămână în ţara aceasta.

13. Şi a fost aşa: când s-au întărit fiii lui Israel, i-au făcut pe canaaniţi să dea tributa*, dar nu i-au alungat.

14. Şi fiii* lui Iosif au vorbit lui Iosua, zicând: „Pentru ce mi-ai dat ca moştenire un singur* sorţ şi o singură parte? pentru că eu sunt popor* mare, după cum m-a binecuvântat Domnul până acum“.

15. Şi Iosua le-a zis: „Dacă eşti popor mare, suie-te la pădure şi taie-o pentru tine, acolo, în ţara fereziţilor şi a uriaşilor, dacă ţinutul muntos al lui Efraim este prea strâmt pentru tine“.

16. Şi fiii lui Iosif au zis: „Ţinutul muntos nu este de ajuns pentru noi; şiSau „pentru că“ toţi canaaniţii care locuiesc în ţara văii şi cei care sunt în Bet-Şean şi în satele sale şi cei care sunt în Valea Izreel* au care* de fier“.

17. Şi Iosua a vorbit casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase, zicând: „Tu eşti popor mare şi ai putere mare: nu vei avea un singur sorţ,

18. ci ţinutul muntos va fi al tău şi, pentru că este pădure, taie-o, şi ieşirile sale vor fi ale tale, pentru că vei alunga pe canaaniţi, deşi* au care de fier şi deşi sunt puternici“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)