Iosua

Capitolul 14

Împărţirea ţării de la apusul Iordanului

1. Acestea sunt cele pe care le-au moştenit fiii lui Israel în ţara Canaanului, pe care le-au împărţit* lor, spre moştenire, preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun, şi capii părinteşti ai seminţiilor fiilor lui Israel.

2. Moştenirea lor a fost prin sorţ*, după cum poruncise Domnul prin Moise, la nouă seminţii şi o jumătate de seminţie.

3. Pentru că Moise dăduse* o moştenire celor două seminţii şi jumătăţii de seminţie dincolo de Iordan, dar nu dăduse* leviţilor moştenire între ei.

4. Pentru că fiii* lui Iosif erau două seminţii, Manase şi Efraim; şi n-au dat parte leviţilor în ţară, în afară de cetăţi de locuit şi împrejurimile lor pentru turmele lor şi pentru bunurile lor.

5. Fiii lui Israel au făcut cum* poruncise Domnul lui Moise şi au împărţit ţara.

Caleb moşteneşte Hebronul

6. Şi fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua în Ghilgal; şi CalebViteaz, Îndrăzneţ, fiul lui Iefune chenezitul*, i-a zis: „Tu ştii cuvântul* pe care l-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, în Cades-Barnea*.

7. Eu eram de patruzeci de ani când m-a trimis* Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea să cercetez ţara; şi i-am adus informaţii aşa cum erau în inima mea.

8. Şi fraţii* mei, care se suiseră cu mine, au făcut să se înmoaie inima poporului, dar eu L-am urmat* pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu.

9. Şi Moise a jurat în ziua aceea, spunând: «Negreşit, pământul pe care ţi-a călcat* piciorul va fi moştenirea ta şi a fiilor tăi pentru totdeauna, pentru că L-ai urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu».

10. Şi acum, iată, Domnul m-a păstrat viu, după cum a spus, aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a zis* Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.

11. Sunt încă tot* aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a trimis Moise: cum era puterea mea atunci, aşa este puterea mea acum, pentru război, şi pentru* a ieşi şi pentru a intra.

12. Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; pentru că ai auzit în ziua aceea că acolo sunt anachimii* şi cetăţi mari şi întărite. Dacă* este aşa, că Domnul va fi cu mine, atunci îi voi alunga*, după cum a spus Domnul“.

13. Şi Iosua l-a binecuvântat* şi a dat Hebronul ca moştenire* lui Caleb, fiul lui Iefune.

14. De aceea, Hebronul a ajuns moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat* pe deplin pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

15. Şi numele* Hebronului era mai înainte Chiriat-ArbaCetatea lui Arba: om mare printre anachimi. Şi ţara* s-a odihnit de război.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)