GenezaSau „ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE (MOISE I)“

Capitolul 43

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

1. Şi foametea era mare* în ţară.

2. Şi a fost aşa: după ce au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Mergeţi din nou, cumpăraţi-ne ceva de mâncare!“

3. Şi Iuda i-a vorbit, zicând: „Omul* acela ne-a spus hotărât, zicând: «Nu-mi veţi vedea faţa, dacă fratele* vostru nu va fi cu voi».

4. Dacă vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi-ţi vom cumpăra de mâncare.

5. Dar, dacă nu-l vei trimite, nu vom coborî, pentru că omul acela ne-a zis: «Nu-mi veţi vedea faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi»“.

6. Şi Israel a zis: „Pentru ce mi-aţi făcut răul de a spune omului aceluia că mai aveţi un frate?“

7. Şi ei au zis: „Omul acela a întrebat cu de-amănuntul despre noi şi despre familia noastră, zicând: «Mai trăieşte tatăl* vostru? Mai aveţi vreun frate?» Şi noi i-am spus după cuvintele acelea; puteam noi cumva să ştim că ne va zice: «Aduceţi aici jos pe fratele vostru»?“

8. Şi Iuda a zis lui Israel, tatăl său: „Trimite pe băiat cu mine şi ne vom ridica şi vom merge, ca să trăim* şi să nu murim şi noi şi tu şi copiii noştri.

9. Eu sunt garant pentru el: să-l ceri din mâna mea; dacă* nu ţi-l voi aduce înapoi şi nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta în toate zilele.

10. Pentru că, dacă nu întârziam, hotărât, până acum ne-am fi întors deja a doua oară“.

11. Şi tatăl lor, Israel, le-a zis: „Dacă este aşa, faceţi aceasta: luaţi în vasele voastre din cele mai renumite roade ale ţării şi duceţi omului aceluia un dar*: puţin balsam* şi puţină miere, mirodenii şi smirnă, fisticSau „nuci“ şi migdale.

12. Şi luaţi argint dublu în mâinile voastre; şi argintul* care a fost pus înapoi în gura sacilor voştri duceţi-l înapoi în mâinile voastre; poate este o greşeală.

13. Luaţi şi pe fratele vostru şi ridicaţi-vă, întoarceţi-vă la omul acela.

14. Şi Dumnezeul cel* AtotputernicEbr. „El Şadai“ să vă dea îndurare înaintea omului aceluia, ca să vă dea înapoi pe celălalt* frate al vostru şi pe Beniamin*! Şi eu, dacă* este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi!“

15. Şi eiLit. „bărbaţii“ au luat darul* acela şi au luat argint dublu în mâinile lor, şi pe Beniamin, şi s-au ridicat şi au coborât în Egipt şi au stat înaintea lui Iosif.

16. Şi Iosif a văzut pe Beniamin cu ei şi a zis celui care era peste* casa lui: „Du pe aceşti oameni în casă şi înjunghie viteLit. „înjunghie o înjunghiere“ şi găteşte; pentru că oamenii aceştia vor mânca la amiază cu mine“.

17. Şi omul acela a făcut cum zisese Iosif; şi omul acela a adus pe oameni în casa lui Iosif.

18. Şi oamenii s-au temut pentru că au fost duşi în casa lui Iosif şi ziceau: „Pentru argintul care ne-a fost pus înapoi în sacii noştri la început, ne duc ei înăuntru, ca să se năpustească asupra noastră şi să cadă asupra noastră şi să ne ia robi, pe noi şi pe măgarii noştri“.

19. Şi s-au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif şi i-au vorbit la intrarea casei.

20. Şi i-au zis: „Vai, domnul* meu! Întâia dată* am coborât, în adevăr, ca să cumpărăm de mâncare.

21. Şi a fost aşa: când am ajuns la locul de popas, am deschis sacii noştri şi, iată, argintul fiecăruia era la gura* sacului său: argintul nostru, după greutatea lui; şi l-am adus din nou în mâinile noastre.

22. Şi am adus alt argint în mâinile noastre, ca să cumpărăm de mâncare. Nu ştim cine a pus argintul nostru în sacii noştri“.

23. Şi el le-a zis: „Pace vouă, nu vă temeţi; Dumnezeul* vostru şi Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoara voastră în sacii voştri; argintul vostru a venit la mine“. Şi le-a scos* pe Simeon.

24. Şi omul acesta a dus pe oameni în casa lui Iosif şi le-a dat apă* şi şi-au spălat picioarele; şi a dat nutreţ măgarilor lor.

25. Şi ei au pregătit darul* pentru venirea lui Iosif la amiază, pentru că auziseră că vor mânca pâine acolo.

26. Şi Iosif a venit acasă. Şi i-au adus în casă darul care era în mâna lor şi s-au plecat* înaintea lui cu faţa la pământ.

27. Şi el i-a întrebat de sănătateLit. „de pace“ şi a zis: „Este bine tatăl* vostru, bătrânul despre care aţi vorbit? Mai trăieşte?“

28. Şi ei au zis: „Robul tău, tatăl nostru, este bine; mai trăieşte“. Şi şi-au plecat capul şi au făcut o plecăciune.

29. Şi el şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul mamei* sale, şi a zis: „Acesta este fratele vostru cel mai mic* despre care mi-aţi vorbit?“ Şi a zis: „Dumnezeu să Se îndure de tine*, fiul meu!“

30. Şi Iosif s-a grăbit, pentru că îi ardea inimaLit. „măruntaiele“* pentru fratele său; şi a căutat un loc unde să plângă şi a intrat în camera sa şi a plâns* acolo.

31. Şi şi-a spălat faţa şi a ieşit şi s-a stăpânit* şi a zis: „Puneţi* pâine!“

32. Şi lui i-au pus deoparte, şi lor deoparte, şi pentru egiptenii care mâncau cu el deoparte; pentru că egiptenii nu pot mânca pâine împreună cu evreii, pentru că aceasta este o urâciune* pentru egipteni.

33. Şi s-au aşezat înaintea lui, cel întâi-născut după dreptul lui de naştere şi cel mai mic după tinereţea lui. Şi oamenii se uitau uimiţi unul la altul.

34. Şi a pus să le dea porţii dinaintea lui. Şi porţia lui Beniamin era de cinci* ori mai mare decât a oricăruia dintre ei. Şi au băut şi s-au veselit cu el.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)