GenezaSau „ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE (MOISE I)“

Capitolul 24

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac

1. Şi Avraam era bătrân*, înaintat în zile; şi Domnul binecuvântase* pe Avraam în toate.

2. Şi Avraam a zis celui mai bătrân* rob al său din casa lui, care era mai-mare* peste toate ale sale: „Pune-ţi*, te rog, mâna sub coapsa mea.

3. Şi te voi face să juri* pe Domnul, Dumnezeul cerurilor şi Dumnezeul pământului, că nu* vei lua soţie fiului meu dintre fiicele canaaniţilor* printre care locuiesc;

4. ci vei merge* în ţara mea şi la rudele mele şi vei lua soţie fiului meu, Isaac“.

5. Şi robul i-a zis: „Poate că femeia nu va voi să mă urmeze în ţara aceasta; trebuie să duc pe fiul tău din nou în ţara din care ai venit?“

6. Şi Avraam i-a zis: „Fereşte-te să duci pe fiul meu din nou acolo!

7. Domnul Dumnezeul cerurilor*, care m-a luat din casa tatălui meu şi din ţara mea de naştere şi care mi a vorbit şi mi a jurat, zicând: «Seminţei* tale voi da ţara aceasta!», El Însuşi va trimite* pe Îngerul Său înaintea ta şi vei lua soţie fiului meu de acolo.

8. Şi, dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi dezlegat* de acest jurământ al meu; numai să nu duci pe fiul meu din nou acolo“.

9. Şi robul şi-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, şi i-a jurat pentru lucrul acesta.

10. Şi robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său şi a plecat, având în mâna sa din toate bunurile stăpânului său. Şi s-a ridicat şi s-a dus în MesopotamiaEbr. „Aram-Naharaim“ (Aram dintre cele două fluvii, Tigru şi Eufrat), la cetatea lui Nahor*.

11. Şi a făcut să îngenuncheze cămilele afară din cetate, lângă o fântână cu apă, la vremea serii, când ies femeile* să scoată apă.

12. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul* stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi reuşită* astăzi şi arată îndurare stăpânului meu, Avraam!

13. Iată, eu stau* lângă fântâna cu apă, şi fiicele* oamenilor ies din cetate ca să scoată apă.

14. Şi fie ca fecioara căreia îi voi zice: «Te rog, pleacă-ţi vadra ca să beau!», şi care va zice: «Bea, şi voi adăpa şi cămilele tale!», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru robul tău Isaac şi prin aceastaSau „prin ea“* voi cunoaşte că ai arătat îndurare stăpânului meu“.

15. Şi a fost aşa: înainte de a sfârşi* el de vorbit, iată, ieşea, cu vadra pe umăr, RebecaEbr. „Ribka“(Atrăgătoare), cea născută lui Betuel, fiul Milcăi*, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam.

16. Şi fata era* foarte frumoasă la faţă, fecioară, şi nici un bărbat n-o cunoscuse. Şi a coborât la fântână şi şi-a umplut vadra şi s-a suit.

17. Şi robul a alergat s-o întâmpine şi i-a zis: „Dă-mi, te rog, să beau* puţină apă din vadra ta“.

18. Şi* ea a zis: „Bea, domnul meu!“ Şi s-a grăbit şi şi-a coborât vadra pe mână şi i-a dat să bea.

19. Şi, după ce i-a dat să bea, a zis: „Am să scot şi pentru cămilele tale, până vor termina de băut“.

20. Şi s-a grăbit şi şi-a golit vadra în adăpătoare şi a alergat din nou la fântână să scoată; şi a scos pentru toate cămilele lui.

21. Şi omul se uita ţintă la ea şi tăcea, ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut sau nu reuşită* călătoria.

22. Şi a fost aşa: după ce cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel* de aur pentru nas, greu de o jumătate de siclu, şi două brăţări pentru mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.

23. Şi i-a zis: „A cui fiică eşti tu? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să poposim?“

24. Şi ea i-a zis: „Eu sunt fiica* lui Betuel, fiul Milcăi, pe care l-a născut ea lui Nahor“.

25. Şi i-a mai zis: „Paie* şi nutreţ sunt destule la noi, şi loc de popas“.

26. Şi omul şi-a plecat capul şi s-a închinat* Domnului,

27. şi a zis: „Binecuvântat* să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea* Sa şi adevărul Său faţă de stăpânul meuSau „care n-a lăsat pe stăpânul meu fără îndurarea Sa şi adevărul Său“; pe mine Domnul m-a condus pe drum la casa fraţilor stăpânului meu“.

28. Şi fata a alergat* şi a spus aceste cuvinte casei mamei sale.

29. Şi Rebeca avea un frate şi numele lui era Laban*. Şi Laban a alergat afară la acel om, la fântână.

30. Şi a fost aşa: când a văzut inelul pentru nas şi brăţările pe mâinile surorii sale şi când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: „Aşa mi-a vorbit omul acela!“, a venit la acel om şi, iată, el stătea lângă cămile, la fântână.

31. Şi i-a zis: „Vino înăuntru, binecuvântatul* Domnului! Pentru ce stai afară? Pentru că am pregătit casa şi locul* pentru cămile“.

32. Şi omul a intrat în casă; şi s-a scos şaua de pe cămile şi s-a dat* paie şi nutreţ cămilelor şi apă pentru spălarea picioarelor lui şi a picioarelor oamenilor care erau cu el.

33. Şi i s-a pus înainte de mâncare. Dar el a zis: „Nu voi mânca* până când nu voi spune ce am de spus“. Şi Laban a zis: „Vorbeşte“.

34. Şi el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.

35. Şi Domnul a binecuvântat* mult pe stăpânul meu şi a ajuns mare; şi i-a dat oi şi boi şi argint şi aur şi robi şi roabe şi cămile şi măgari.

36. Şi Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut* un fiu stăpânului meu la bătrâneţea ei: şi lui* i-a dat tot ce are.

37. Şi stăpânul* meu m-a pus să jur, zicând: «Să nu iei soţie fiului meu dintre fiicele canaaniţilor în a căror ţară locuiesc.

38. Ci să te duci negreşit la casa tatălui meu şi la rudele mele şi să iei soţie fiului meu».

39. Şi am zis* stăpânului meu: «Poate că femeia nu va voi să mă urmeze».

40. Şi el mi-a zis: «Domnul, înaintea Căruia umblu*, va trimite pe Îngerul Său* cu tine şi-ţi va da reuşită în călătoria ta, ca să iei soţie fiului meu dintre rudele mele şi din casa tatălui meu.

41. Când* te vei duce la rudele mele, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu».

42. Şi eu am venit astăzi la fântână şi am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă acum îmi dai reuşită în drumul meu pe care merg,

43. iată, stau lângă fântâna cu apă şi fie ca fecioara care va ieşi să scoată şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta!»,

44. şi care îmi va zice: «Bea, şi voi scoate şi pentru cămilele tale!», aceea să fie femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu.

45. Şi înainte* ca să fi sfârşit eu de vorbit în* inima mea, iată, Rebeca a ieşit cu vadra ei pe umăr şi a coborât la fântână şi a scos apă. Şi i-am zis: «Dă-mi, te rog, să beau!»

46. Şi ea s-a grăbit şi şi-a coborât vadra de pe umărul ei şi a zis: «Bea şi voi adăpa şi cămilele tale». Şi am băut; şi ea a adăpat şi cămilele.

47. Şi am întrebat-o, şi i-am zis: «A cui fiică eşti tu?» Şi ea a zis: «Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca». Şi i-am pus inelul* la nas şi brăţările pe mâini.

48. Şi mi-am plecat* capul şi m-am închinat Domnului; şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m-a dus* pe calea cea dreaptăSau „adevărată“, ca să iau pe fiica fratelui* său pentru fiul stăpânului meu.

49. Şi acum, dacă vreţi să arătaţi îndurare* şi adevăr stăpânului meu, spuneţi-mi; şi, dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă întorc la dreapta sau la stânga“.

50. Şi Laban şi Betuel i-au răspuns şi i-au zis: „Lucrul* acesta vine de la Domnul, noi nu-ţi putem vorbi* rău sau bine.

51. Iată, Rebeca este înaintea* ta, ia-o şi mergi; şi să fie soţia fiului stăpânului tău, după cum a spus Domnul“.

52. Şi a fost aşa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat* cu faţa la pământ înaintea Domnului.

53. Şi robul a scos obiecteSau „bijuterii“* de argint şi obiecte de aur şi haine şi le-a dat Rebecăi; şi a dat lucruri de preţ* şi fratelui ei şi mamei ei.

54. Şi au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau cu el, şi au rămas acolo. Şi s-au sculat dimineaţa; şi el a zis: „Daţi-mi drumul* la stăpânul meu“.

55. Şi fratele ei şi mama ei i-au zis: „Să mai rămână cu noi copila câteva zile sau măcar zece; după aceea să meargă“.

56. Şi el le-a zis: „Nu mă opriţi, deoarece Domnul mi-a dat reuşită în călătoria mea; daţi-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.

57. Şi au zis: „Vom chema fata şi vom afla din gura eiLit. „să întrebăm gura ei““.

58. Şi au chemat pe Rebeca şi i-au zis: „Vei merge tu cu omul acesta?“ Şi ea a zis: „Voi merge!“

59. Şi au dat drumul Rebecăi, sora lor, şi doicii* ei, şi robului lui Avraam, şi oamenilor lui.

60. Şi au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „Tu, sora noastră, să ajungi* mii de zeci de mii; şi sămânţa* ta să stăpânească poarta celor care o urăsc!“

61. Şi Rebeca şi slujnicele ei s-au ridicat şi au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Şi robul a luat pe Rebeca şi a plecat.

62. Şi Isaac venise de la fântânaSau „de pe drumul fântânii“* Lahai-Roi; pentru că locuia în ţara de la sud.

63. Şi Isaac ieşise la câmp spre seară ca să mediteze*. Şi şi-a ridicat ochii* şi s-a uitat şi, iată, veneau nişte cămile.

64. Şi Rebeca şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Isaac şi a sărit jos* de pe cămilă.

65. Şi zisese robului: „Cine este omul acesta care vine pe câmp ca să ne întâmpine?“ Şi robul i-a zis: „Este stăpânul meu“. Şi ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.

66. Şi robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

67. Şi Isaac a dus-o în cortul Sarei, mama sa; şi a luat* pe Rebeca şi ea i-a fost soţie şi el a iubit-o*. Şi Isaac a fost mângâiat după* ce a murit mama sa.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)