Ezra

Capitolul 9

Rugăciunea lui Ezra

1. Şi, după ce s-au terminat acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicând: «Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au despărţit* de popoarele ţărilor, făcând după urâciunile* lor, ale canaaniţilor, ale hetiţilor, ale fereziţilor, ale iebusiţilor, ale amoniţilor, ale moabiţilor, ale egiptenilor şi ale amoriţilor,

2. pentru că au luat* dintre fiicele lor pentru ei înşişi şi pentru fiii lor şi au amestecat* sămânţa sfântă* cu popoarele ţărilor; şi mâna mai-marilor şi a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioşia aceasta».

3. Şi, când am auzit acest lucru, mi-am sfâşiat* haina şi mantaua şi mi-am smuls perii capului şi barba şi am stat jos uimitSau „copleşit“*.

4. Şi s-au adunat la mine toţi cei care tremurau* la cuvintele Dumnezeului lui Israel, din cauza necredincioşiei celor care au fost deportaţi; şi eu am stat jos uimitSau „copleşit“ până la jertfa de seară*.

5. Şi la jertfa de seară m-am ridicat din smerirea mea şi, cu haina mea şi cu mantaua mea sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins* mâinile către Domnul Dumnezeul meu. Şi am zis:

6. «Dumnezeul meu! Îmi este ruşine* şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către Tine, Dumnezeul meu; pentru că nelegiuirile* noastre s-au înmulţit până peste capetele noastre şi vina noastră a crescut* până la ceruri.

7. Din zilele părinţilor noştri am fost în mare vină* până în ziua aceasta; şi din cauza nelegiuirilor noastre am fost daţi* noi, împăraţii noştri, preoţii noştri, în mâna împăraţilor ţărilor, sabiei* şi captivităţii şi prăzii şi ruşinii*, ca în ziua aceasta.

8. Şi acum, pentru un scurt timp, a fost îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne lase o rămăşiţă să scape şi să ne dea un ţăruşUn ţăruş de cort, în sens de siguranţă a cortului în locul Său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze* ochii şi să ne dea puţină înviorare în robia noastră,

9. pentru că suntem robi*; totuşi Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit* în robia noastră, ci Şi-a îndreptat spre noi îndurarea* înaintea împăraţilor Persiei, dându-ne înviorare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru şi să reparăm dărâmăturile ei şi să ne dea un zidSau „o împrejmuire“, „un loc sigur“* în Iuda şi în Ierusalim.

10. Şi acum, ce să zicem noi, Dumnezeul nostru, după aceasta? Pentru că am părăsit poruncile Tale,

11. pe care le-ai poruncit prin mâna slujitorilor Tăi, profeţii, zicând: «Ţara la care mergeţi ca s-o stăpâniţi este o ţară necurată prin necurăţia* popoarelor ţărilor, prin urâciunile lor cu care au umplut-o de la un capăt până la celălalt, prin întinăciunile lor.

12. Voi deci să nu daţi* pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri şi să nu căutaţi* pacea sau bunăstareaLit. „binele“ lor, niciodată, ca să fiţi tari şi să mâncaţi roadeleLit. „bunul“ ţării şi s-o lăsaţi* de moştenire fiilor voştri pentru totdeauna».

13. Şi, după toate câte au venit asupra noastră pentru faptele noastre rele şi pentru vina noastră mare, pentru că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit* mai puţinSau „ne-ai cruţat mai mult“ decât după nelegiuirile noastre şi ne-ai dat o rămăşiţăSau „o eliberare“ ca aceasta,

14. să călcăm noi din nou* poruncile Tale şi să ne încuscrim* cu popoarele acestor urâciuni? Nu Te vei mânia* pe noi până la nimicire, încât nu va fi nici o rămăşiţă şi nici unul care să scape?

15. Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept*, pentru că noi suntem o rămăşiţă care a scăpat ca în ziua aceasta. Iată, suntem înaintea Ta în toată vinovăţia* noastră, pentru că din cauza aceasta nu poate sta* nimeni înaintea Ta»“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)