Ezechiel

Capitolul 45

Împărţirea ţării

1. Şi, când veţi împărţi* ţara spre moştenire prin sorţ, să aduceţi un dar ridicat* pentru Domnul, o parte sfântă din ţară; lungimea va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţiSau „trestii“ în lungime, şi lăţimea de zece miiSept. „douăzeci de mii“. Aceasta va fi sfântă în toate hotarele ei de jur-împrejur.

2. Din aceasta să fie pentru locaşul sfânt cinci sute* de trestiiVezi cap. 42.16 pe cinci sute, un pătrat de jur-împrejur; şi cincizeci de coţi de jur-împrejur, pentru împrejurimile luiSau „pentru el, ca loc deschis“.

3. Şi din această măsură să măsori o lungime de douăzeci şi cinci de mii şi o lăţime de zece mii; şi în ea va fi* locaşul sfânt, Sfânta Sfintelor.

4. Aceasta este partea sfântă a ţării; să fie pentru preoţii care fac slujba locaşului sfânt, care se apropie să slujească Domnului; şi să fie un loc pentru casele lor şi un loc sfânt pentru locaşul sfânt.

5. Şi douăzeci şi cinci de mii* în lungime şi zece mii în lăţime să aibă pentru ei leviţii care fac slujba casei, ca stăpânire*, pentru locuinţele lorLit. „ca porţi de locuit“.

6. Şi să daţi* ca stăpânire a cetăţii, cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime, de-a lungul darului ridicat al părţii sfinte; aceasta să fie pentru toată casa lui Israel.

7. Şi căpetenia să aibă* partea lui de o parte şi de alta a darului ridicat al părţii sfinte, şi a stăpânirii cetăţii, în faţa darului ridicat al părţii sfinte şi în faţa stăpânirii cetăţii, din partea de apus spre apus şi din partea de răsărit spre răsărit; şi în lungime să fie cât una dintre părţile seminţiilor, de la hotarul dinspre apus până la hotarul dinspre răsărit.

8. Să fie ca pământ al lui spre stăpânire în Israel; şi căpeteniile* Mele să nu mai asuprească pe poporul Meu, ci să dea ţara casei lui Israel, după seminţiile lor“.

9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Destul*, căpetenii ale lui Israel! Depărtaţi* violenţa şi jaful şi faceţi judecată şi dreptate; încetaţi să mai alungaţi din stăpânirea lui pe poporul Meu“, zice Domnul Dumnezeu.

10. „Să aveţi balanţe* drepte şi o efă dreaptă şi un batEfa era o măsură pentru cereale, batul pentru lichide drept.

11. Efa şi batul să fie de aceeaşi măsură, încât batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer, şi efa a zecea parte dintr-un omer; măsura lor să fie după omer.

12. Şi siclul* să fie douăzeci de ghere; douăzeci de sicli, plus douăzeci şi cinci de sicli, plus cincisprezece sicli să fie minaA şaizecea parte dintr-un talant; aici avea 60 de sicli; mina de aur avea 50 sicli (1 împ.10.17) voastră.

Jertfele şi zilele de sărbătoare

13. Acesta este darul ridicat pe care-l veţi aduce: a şasea parte din efă dintr-un omer de grâu; şi să daţi a şasea parte din efă dintr-un omer de orz.

14. Şi partea hotărâtă de untdelemn, după batul de untdelemn, a zecea parte din bat dintr-un cor care este un omer de zece baţi; pentru că zece baţi sunt un omer.

15. Şi din turmă un mielSau „un ied“, din două sute, din păşunile bine adăpate ale lui Israel, ca dar de mâncare şi ca ardere-de-tot şi ca jertfe de pace, ca să facă ispăşire* pentru ei“, zice Domnul Dumnezeu.

16. „Tot poporul ţării să fie obligat la acest dar ridicat pentru căpetenia din Israel.

17. Şi să fie partea căpeteniei să dea arderile-de-tot şi darul de mâncare şi darul de băutură la sărbători şi la lunile noi şi la sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel; el să pregăteascăSau „să aducă“ jertfa pentru păcat şi darul de mâncare şi arderea-de-tot şi jertfele de pace, ca să facă ispăşire pentru casa lui Israel“.

18. Aşa zice Domnul Dumnezeu: „În luna întâi, la întâi ale lunii, să iei un viţel tânăr din cireadă, fără cusur, şi să cureţi* locaşul sfânt.

19. Şi preotul* să ia din sângele jertfei pentru păcat şi să pună pe uşorii casei şi pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii curţii interioare.

20. Aşa să faci şi în a şaptea zi a lunii* pentru oricine s-a rătăcit sau pentru cel neîncercat şi să faceţi ispăşire pentru casă.

21. În luna întâi*, în a paisprezecea zi a lunii, să fie pentru voi Paştele, o sărbătoare de şapte zile; să se mănânce azime.

22. Şi în ziua aceea, căpetenia să aducă pentru sine şi pentru tot poporul ţării un viţel* ca jertfă pentru păcat.

23. Şi în cele şapte* zile ale sărbătorii să aducă o ardere-de-tot pentru Domnul: şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare* zi, în cele şapte zile, şi un ţap ca jertfă pentru păcat în fiecare zi.

24. Şi să aducă* un dar de mâncare dintr-o efă pentru un viţel şi o efă pentru un berbec, şi untdelemn, un hin pentru o efă.

25. În luna a şaptea, în ziua a cincisprezecea a lunii, la sărbătoare*, să facă la fel şapte zile, pentru jertfa pentru păcat, pentru arderea-de-tot, pentru darul de mâncare şi pentru untdelemn“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)