Ezechiel

Capitolul 33

Ezechiel ca o santinelă

1. ✸ Şi cuvântul Domnului a fost către mine,

2. zicând: „Fiu al omului, vorbeşte fiilor* poporului tău şi spune-le: «Când* voi aduce sabia asupra vreunei ţări, şi poporul ţării va lua un om din hotarele lor şi-l va pune ca santinelă* a lor:

3. dacă el va vedea sabia venind asupra ţării şi va suna din trâmbiţă şi va înştiinţa poporul,

4. atunci oricine va auzi sunetul trâmbiţei şi nu se va lăsa înştiinţat, dacă sabia va veni şi-l va lua, sângele* lui va fi asupra capului său.

5. A auzit sunetul trâmbiţei şi nu s-a lăsat înştiinţat: sângele lui va fi asupra lui. Dacă s-ar fi lăsat înştiinţat, şi-ar fi salvat sufletul.

6. Dar dacă santinela vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă şi poporul nu va fi înştiinţat, dacă sabia va veni şi va lua pe vreunulSau „un suflet“ dintre ei, el este luat înSau „pentru“ nelegiuirea* lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna santinelei».

7. Şi pe tine, fiu al omului*, te-am pus santinelă pentru casa lui Israel. Şi tu să asculţi cuvântul din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea.

8. Când îi zic celui rău: «Răule, vei muri negreşit!» şi tu nu îi vei vorbi, ca să-l înştiinţezi pe cel rău să se abată de la calea lui, răul acela va muri înSau „pentru“ nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.

9. Dar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău de calea lui, ca să se întoarcă de la ea, şi el nu se va întoarce de la calea lui, va muri în nelegiuirea lui, dar tu ţi-ai salvat sufletul.

10. Şi tu, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi vorbiţi aşa, zicând: «Fărădelegile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră, şi noi pierim în ele; cum* să trăim deci?»

11. Spune-le: «Viu sunt Eu», zice Domnul Dumnezeu, «n-am* nici o plăcere în moartea celui rău; ci cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre rele! Căci pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?»

12. Şi tu, fiu al omului, spune fiilor poporului tău: «Dreptatea* celui drept nu-l va salva în ziua fărădelegii lui; şi cât despre răutatea celui rău, el nu va cădea* prin eaSau „în ea“ în ziua în care se va întoarce de la răutatea lui; nici cel drept nu va putea trăi prin dreptatea luiLit. „prin ea“; sau „în ea“, în ziua în care va păcătui.

13. Când zic celui drept că va trăi negreşit, şi el se încrede* în dreptatea lui şi face nedreptate, nici una din faptele lui drepteLit. „dreptăţile lui nu va fi amintită, ci înSau „pentru“ nedreptatea lui, pe care a făcut-o, înSau „pentru“ ea va muri.

14. Şi când* zic celui rău: «Vei muri negreşit!» şi el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate,

15. dacă cel rău va înapoia* garanţia, va întoarce* lucrul furat, va umbla* în rânduielile vieţii, nefăcând nimic nedrept, va trăi negreşit, nu va muri.

16. Nici unul* din păcatele lui pe care le-a făcut nu va fi amintit împotriva lui; a făcut judecată şi dreptate: va trăi negreşit».

17. Totuşi fiii* poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Dar calea lor nu este dreaptă.

18. Când* cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nedreptate, va muri în ea.

19. Şi când cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, el va trăi pentru aceste lucruri.

20. Totuşi voi ziceţi: «Calea* Domnului nu este dreaptă». Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare după căile lui!“

Cauza căderii Ierusalimului

21. ✸ Şi a fost aşa: în al doisprezecelea an* al deportării noastre, în luna a zecea, în a cincea zi a lunii, unul* care scăpase din Ierusalim a venit la mine, zicând: „Cetatea* a fost lovită!“

22. Şi mâna* Domnului fusese asupra mea seara, mai înainte de a veni cel care scăpase, şi îmi deschisese* gura înainte de a veni el la mine dimineaţa; şi gura îmi era deschisă şi n-am mai fost mut.

23. ✸ Şi cuvântul Domnului a fost către mine,

24. zicând: „Fiu al omului, cei* care locuiesc în acele locuri pustii*, în ţara lui Israel, vorbesc zicând: «Avraam* a fost unul singur şi a moştenit ţara, şi noi* suntem mulţi; ţara ni s-a dat în stăpânireSau „de moştenire“».

25. De aceea spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Voi mâncaţi* cu sânge şi vă ridicaţi* ochii spre idolii voştri şi vărsaţi* sânge; şi voi să stăpâniţi ţara?

26. Vă bizuiţi pe sabia voastră, faceţi urâciune şi pângăriţi* fiecare pe soţia aproapelui său; şi voi să stăpâniţi ţara?»

27. Aşa să le spui: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Viu sunt Eu, că cei* care sunt în locurile pustii vor cădea prin sabie şi pe cel care este în câmp deschis îl voi da fiarelor* ca să fie mâncat şi cei care sunt în întărituri şi în peşteri* vor muri de ciumă!

28. Şi voi face* ţara un pustiu şi o groază, şi mândria* puterii ei va înceta şi munţii* lui Israel vor fi pustiiţi, încât nimeni nu va trece prin ei.

29. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când voi face ţara un pustiu şi o groază, pentru toate urâciunile lor pe care le-au făcut».

30. Şi cât despre tine, fiu al omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine pe la ziduri şi pe la intrările caselor şi vorbesc* unul către altul, fiecare către fratele său, zicând: «Veniţi, vă rog, şi auziţi care este cuvântul care a ieşit de la Domnul!»

31. Şi vin* la tine, cum vine poporulLit. „ca venirea unui popor“, şi stau înaintea* ta ca popor al Meu şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc; căci cu gura* lor arată multă dragoste, dar inima* lor umblă după câştigul lor nedrept.

32. Şi, iată, tu eşti pentru ei ca o cântare foarte plăcută, un glas plăcut, şi unul care cântă bine la un instrument; şi ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc.

33. Şi când* se va întâmpla aceasta (iată, va veni), atunci vor cunoaşte* că a fost un profet în mijlocul lor.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)