Ezechiel

Capitolul 2

Chemarea lui Ezechiel

1. Şi El mi-a zis: „Fiu al omuluiEbr. „Ben-adam“, stai* în picioare şi voi vorbi cu tine“.

2. Şi, când a vorbit cu mine, Duhul a intrat* în mine şi m-a făcut să stau în picioare şi L-am auzit pe Cel care vorbea cu mine.

3. Şi mi-a zis: „Fiu al omului, Eu te trimit la fiii lui Israel, la naţiuni răzvrătite, care s-au răzvrătit împotriva Mea: ei şi părinţii* lor mi-au fost neascultători până în această zi.

4. Şi fiii aceştia sunt obrazniciSau „cu faţa neînduplecată“ şi cu inimă îndărătnică*. Eu te trimit la ei şi tu le vei spune: «Aşa zice Domnul Dumnezeu».

5. Şi ei, fie* că vor asculta, fie că se vor abţine – pentru că sunt o casă răzvrătită – vor ştiSau „vor recunoaşte“, „vor afla“* totuşi că a fost un profet printre ei.

6. Şi tu, fiu al omului, nu te teme* de ei şi nu te teme de cuvintele lor, pentru că în jurul tău sunt mărăcini* şi spini, şi locuieşti printreSau „tu stai pe“ scorpioni; nu te teme* de cuvintele lor, nici nu te înspăimânta de feţele lor, pentru că sunt* o casă răzvrătită.

7. Şi să le spui* cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că se vor abţine; pentru că sunt răzvrătiţi.

8. Dar tu, fiu al omului, ascultă ce-ţi spun: Nu fi răzvrătit ca această casă răzvrătită; deschide-ţi gura şi mănâncă* ce-ţi dau“.

9. Şi m-am uitat şi iată o mână întinsă spre mine; şi, iată, în ea era un sul de carte.

10. Şi l-a desfăşurat înaintea mea; şi era scris pe dinăuntru şi pe dinafară; şi în el erau scrise* plângeri şi vaiete şi gemete.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)