ExodulSau „A DOUA CARTE A LUI MOISE (MOISE II)“

Capitolul 14

Trecerea Mării Roşii

1. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:

2. „Vorbeşte fiilor lui Israel să se întoarcă* şi să aşeze tabăra în faţa Pi-Hahirotului*, între Migdol* şi mare; veţi aşeza tabăra în faţa Baal-Ţefonului, în dreptul lui, lângă mare.

3. Şi Faraon va zice despre fiii lui Israel: «S au încurcat* prin ţară, i-a închis pustiul!»

4. Şi voi împietri* inima lui Faraon, şi vă va urmări; şi voi fi glorificat* în Faraon şi în toată oştirea lui; şi egiptenii* vor cunoaşte că Eu sunt Domnul“. Şi au făcut aşa.

5. Şi s-a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit. Şi inima* lui Faraon şi a robilor lui s-a întors împotriva poporului şi au zis: „Ce am făcut, de am lăsat pe Israel să plece din slujbaSlujbă de robi noastră?“

6. Şi şi-a înhămat carul şi şi-a luat poporul cu sine.

7. Şi a luat şase sute de care* alese şi toate carele din Egipt şi căpetenii peste toate.

8. Şi Domnul a împietrit* inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a urmărit pe fiii lui Israel. Şi fiii lui Israel au ieşit* cu mână ridicată.

9. Şi egiptenii* i-au urmărit; şi toţi caii şi carele lui Faraon şi călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns în tabără, lângă mare, la Pi-Hahirot, în dreptul Baal-Ţefonului.

10. Şi Faraon s-a apropiat. Şi fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii veneau în urma lor; şi fiii lui Israel s-au temut foarte mult şi au strigat* către Domnul.

11. Şi au zis* lui Moise: „Pentru că nu erau morminte în Egipt ne-ai adus să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

12. Nu este acesta cuvântul pe care ţi l-am spus în Egipt, zicând: «Lasă-ne*, şi vom sluji ca robi egiptenilor, pentru că este mai bine pentru noi să slujim ca robi egiptenilor, decât să murim în pustiu»?“

13. Şi Moise a zis poporului: „Nu vă temeţi*; staţi pe loc şi veţi vedea salvarea Domnului, pe care o va lucra astăzi pentru voi; pentru că pe egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată.

14. Domnul va lupta* pentru voi, dar voi staţi liniştiţiSau „rămâneţi în pace“*!“

15. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbeşte fiilor lui Israel să meargă înainte.

16. Şi tu, ridică-ţi toiagul* şi întinde-ţi mâna peste mare şi despică marea; şi fiii lui Israel să intre pe uscat în mijlocul mării.

17. Şi, iată, voi împietri* inima egiptenilor şi vor intra după ei; şi voi fi glorificat în Faraon şi în toată oştirea lui şi în carele lui şi în călăreţii lui.

18. Şi egiptenii vor cunoaşte* că Eu sunt Domnul, când voi fi glorificat în Faraon, în carele lui şi în călăreţii lui“.

19. Şi Îngerul lui Dumnezeu, care* mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers în urma lor. Şi stâlpul de nor s-a ridicat dinaintea lor şi a stat în urma lor.

20. Şi a venit între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Şi era* nor şi întuneric pentru unii şi lumină noaptea pentru ceilalţi; şi nu s-au apropiat unii de alţii toată noaptea.

21. Şi Moise şi-a întins mâna peste mare; şi Domnul a făcut ca marea să se retragă toată noaptea printr-un vânt* tare de răsărit şi a făcut* marea pământ uscat, şi apele s-au despicat*.

22. Şi fiii lui Israel au intrat* pe uscat în mijlocul mării; şi apele le erau un perete* la dreapta şi la stânga lor.

23. Şi egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei, în mijlocul mării, toţi caii lui Faraon, carele lui şi călăreţii lui.

24. Şi a fost aşa: la straja dimineţii, Domnul S-a uitat* la tabăra egiptenilor din stâlpul de foc şi de nor şi a tulburat tabăra egiptenilor.

25. Şi le-a scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Şi egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, pentru că Domnul luptă* pentru ei împotriva egiptenilor!“

26. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi* mâna peste mare, ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor“.

27. Şi Moise şi-a întins mâna peste mare; şi, spre dimineaţă, marea* s-a întors la locul ei; şi egiptenii au fugit înaintea ei. Şi Domnul i-a răsturnatLit. „i-a scuturat“* pe egipteni în mijlocul mării.

28. Şi apele s-au întors* şi au acoperit* carele şi pe călăreţii din toată oştirea lui Faraon, care intraseră după ei în mare; n-a rămas nici unul din ei.

29. Şi fiii* lui Israel au trecut pe uscat* prin mijlocul mării; şi apele le-au fost un perete la dreapta şi la stânga lor.

30. Şi Domnul l-a salvat* pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea şi Israel i-a văzut* pe egipteni morţi pe ţărmul mării.

31. Şi Israel a văzut mâna cea tare pe care a arătat-o Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut* în Domnul şi în robul Său, Moise.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)