ExodulSau „A DOUA CARTE A LUI MOISE (MOISE II)“

Capitolul 13

Paştele şi întâii-născuţi

1. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:

2. „Sfinţeşte* pentru Mine pe orice întâi-născut, pe oricine deschide pântecele între fiii lui Israel, din om şi din animal: este al Meu“.

3. Şi Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă* aminte de ziua aceasta, în care aţi ieşit din Egipt, din casa robilor; pentru că Domnul v-a scos* cu mână tare din acest loc. Şi să nu se mănânce* nimic cu aluat.

4. Voi ieşiţi* astăzi, în luna AbibLuna când se coc spicele.

5. Şi va fi aşa: când te va aduce* Domnul în ţara canaaniţilor şi a hetiţilor şi a amoriţilor şi a heviţilor şi a iebusiţilor, pe care a jurat* părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară în care curge lapte şi miere, vei împlini* această slujbă în luna aceasta.

6. Şapte* zile să mănânci azime; şi în ziua a şaptea este sărbătoare pentru Domnul.

7. În cele şapte zile să se mănânce azime; şi să nu se vadă* la tine pâine cu aluat şi să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale.

8. Şi să istoriseşti* fiului tău în ziua aceea, zicând: «Este pentru ceea ce mi-a făcut Domnul când am ieşit din Egipt».

9. Şi aceasta să ţi fie ca semn* pe mâna ta şi ca o amintire între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta; pentru că Domnul te-a scos din Egipt cu mână tareLit. „cu puterea mâinii“.

10. Şi să ţii* această rânduială la timpul ei, din an în anLit. „din zile în zile“.

11. Şi va fi aşa: când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum ţi-a jurat* ţie şi părinţilor tăi, şi ţi-o va da,

12. vei consacra* pentru Dumnezeu tot ce deschide pântecele şi orice întâi-născut care vine din animalele tale; cei de parte bărbătească vor fi ai Domnului.

13. Şi pe orice întâi-născut* al măgăriţei îl vei răscumpăra cu un miel; şi, dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Şi pe orice întâi-născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra*.

14. Şi va fi aşa: când te va întreba fiul* tău în viitorLit. „mâine“, zicând: «Ce este aceasta?», atunci îi vei zice: «Domnul ne-a scos cu mână* tare din Egipt, din casa robilor.

15. Şi a fost aşa: când Faraon s-a încăpăţânatLit.şi-a înţepenit grumazul (sau inima) să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a omorât* pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la întâiul-născut al oamenilor până la întâiul-născut al animalelor: de aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi-născut al fiilor mei.

16. Şi să-ţi fie ca semn* pe mâna ta şi ca fruntare între ochii tăi, pentru că Domnul ne-a scos cu mână tare din Egipt»“.

Călătoria spre pustiu

17. Şi a fost aşa: după ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu i-a dus pe drumul ţării filistenilor, deşi acela era aproape. Pentru că Dumnezeu a zis: „Ca nu cumva poporul, văzând lupta, să regrete* şi să se întoarcă* în Egipt“.

18. Şi Dumnezeu a făcut pe popor să ocolească* pe drumul pustiului Mării Roşii. Şi fiii lui Israel au ieşit rânduiţi de bătaieSauîn rânduri de câte cinci“* din ţara Egiptului.

19. Şi Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, pentru că pusese pe fiii lui Israel să jure cu jurământ, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreşit; atunci să-mi luaţi* oasele cu voi de aici“.

20. Şi au plecat* din Sucot şi au aşezat tabăra în Etam, la margineaSau „capătul“ pustiului.

21. Şi Domnul mergea înaintea feţei lor, ziua într-un stâlp de nor*, ca să le arate calea, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină, ca să meargă zi şi noapte.

22. Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)