ExodulSau „A DOUA CARTE A LUI MOISE (MOISE II)“

Capitolul 12

Aşezarea Paştelui

1. Şi Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului,

2. zicând: „Această lună va fi pentru voi începutulLit. „capul“ lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună* a anului.

3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, zicând: «În a zecea zi a lunii acesteia să-şi ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel* pentru o casă.

4. Şi dacă o casă este prea mică pentru un miel, să-l ia el şi vecinul său cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; veţi număra, pentru un miel, după cât poate mânca fiecare.

5. Mielul* vostru să fie fără cusur, parte bărbătească de un an; să-l luaţi dintre oi sau dintre capre.

6. Şi îl veţi păstra până în ziua a paisprezecea* a lunii acesteia; şi toată mulţimea adunării lui Israel să-l înjunghie între cele două seriProbabil timpul dintre apusul soarelui şi lăsarea nopţii*.

7. Şi să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus, în casele în care-l vor mânca.

8. Şi în noaptea aceea* să mănânce carnea friptă la foc şi cu azime; cu ierburi amareLit. „cu amărăciune“ s-o mănânce.

9. Şi să nu mâncaţi nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript* la foc: capul lui şi picioarele lui şi măruntaiele lui.

10. Şi să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; şi ce va rămâne* până dimineaţa să ardeţi în foc.

11. Şi să-l mâncaţi aşa: cu coapsele încinse*, cu sandalele voastre în picioarele voastre şi cu toiagul vostru în mâna voastră; şi să-l mâncaţi în grabă: este paşteleEbr. „pesah“, de la „pasah“ („a sări“ sau „a trece peste“; v. 13)* Domnului.

12. Şi Eu voi trece* prin ţara Egiptului în noaptea aceasta şi voi lovi pe orice întâi-născut din ţara Egiptului, de la om până la animal; şi voi face judecăţi* împotriva tuturor dumnezeilor* Egiptului: Eu* sunt Domnul.

13. Şi sângele* vă va fi semn* pe casele în care sunteţi; şi Eu voi vedea sângele şi voi trece* peste voi; şi, când voi lovi ţara Egiptului, nu va fi nici o plagă peste voi, ca să vă distrugă.

14. Şi această zi să vă fie ca amintire* şi s-o ţineţi ca sărbătoare* pentru Domnul; o veţi ţine în generaţiile voastre, ca sărbătoare printr-o rânduială* pentru totdeauna.

15. Şapte* zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să scoateţiLit. „să faceţi să înceteze“ aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul acela va fi nimicit* din Israel.

16. Şi, în ziua întâi, să fie o adunare sfântă; şi în ziua a şaptea va fi o adunare sfântă*; să nu se facă nici un fel de lucrare* în ele, în afară de ce mănâncă fiecare suflet; numai aceea să se facă de către voi.

17. Şi să ţineţi Azimele, pentru că în această zi am scos* oştirile voastre din ţara Egiptului; şi să ţineţi ziua aceasta, în generaţiile voastre, printr-o rânduială pentru totdeauna.

18. În luna întâi, în ziua a paisprezecea* a lunii, seara, veţi mânca azime, până în ziua a douăzeci şi una a lunii, seara.

19. Şapte* zile să nu se găsească aluat în casele voastre, pentru că oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi nimicit* din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş al ţării.

20. Să nu mâncaţi nimic dospit; în toate locuinţele voastre să mâncaţi* azime»“.

21. Şi Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Alegeţi şi luaţi miei*, după familiile voastre, şi înjunghiaţi paştele.

22. Şi luaţi un mănunchi de isop* şi muiaţi-l în sângele care va fi în vas şi stropiţiSau „faceţi să se atingă de“* pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii cu sângele* care va fi în vas; şi nimeni dintre voi să nu iasă* la intrarea casei lui până dimineaţa.

23. Şi Domnul va trece* ca să-i lovească pe egipteni; şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi uşori ai uşii şi Domnul va trece pe lângă intrare şi nu-l va lăsa* pe nimicitor* să intre în casele voastre, ca să lovească.

24. Şi să ţineţi lucrul acesta ca o rânduială, pentru tine şi pentru fiii tăi, pentru totdeauna.

25. Şi va fi aşa: când veţi intra în ţara pe care v-o va da* Domnul, cum a promis, veţi ţine slujba aceasta.

26. Şi va fi aşa: când* fiii voştri vă vor zice: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?»,

27. veţi spune: «Este jertfă* de Paşti pentru Domnul, pentru că a trecut peste casele fiilor lui Israel în Egipt, când i-a lovit pe egipteni şi ne-a salvat casele»“. Şi poporul şi-a plecat* capulLit. „capetele“ şi s-a închinat.

28. Şi fiii lui Israel au mers şi au făcut cum* poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

Moartea întâilor-născuţi

29. Şi a fost aşa: la miezul nopţii, Domnul i-a lovit* pe toţi întâii-născuţi* în ţara Egiptului, de la întâiul-născut al lui Faraon, care şedea pe tronul său, până la întâiul-născut al prizonierului, care era în închisoareLit. „casa gropii“, şi toţi întâii-născuţi dintre* animale.

30. Şi Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii săi şi tot Egiptul. Şi a fost un mare ţipăt* în Egipt, pentru că nu era casă în care să nu fie un mort.

31. Şi i-a chemat* pe Moise şi pe Aaron noaptea şi a zis: „Ridicaţi-vă, plecaţi* din mijlocul poporului meu, voi şi fiii* lui Israel; şi mergeţi şi slujiţi Domnului, cum aţi zis.

32. Luaţi-vă* turmele şi cirezile, cum aţi zis, şi duceţi-vă; şi binecuvântaţi-mă* şi pe mine“.

33. Şi egiptenii* sileau pe popor, ca să-l scoată afară din ţară în grabă, pentru că ziceau: „Toţi suntem* morţi!“

34. Şi poporul şi-a luat plămădeala înainte de a se dospi, cu albiile lor legate în haine pe umerii lor.

35. Şi fiii lui Israel făcuseră după cuvântul lui Moise şi ceruseră* de la egipteni obiecte de argint şi obiecte de aur şi haine.

36. Şi Domnul dăduse* poporului bunăvoinţă în ochii egiptenilor, şi ei le-au împlinit cererea; şi au prădat* pe egipteni.

Plecarea din Egipt

37. Şi fiii* lui Israel au plecat din* Ramses la Sucot, cam* şase sute de mii de bărbaţi pe picioare, în afară de copii.

38. Şi o mare adunătură de oameniSau „o mare mulţime amestecată“* s-a suit cu ei; şi turme şi cirezi – vite foarte* multe.

39. Şi au copt în turte de azime plămădeala pe care au scos-o din Egipt, fiindcă nu era dospită; pentru că fuseseră alungaţi din Egipt şi n-au putut să aştepte, nici nu-şi putuseră pregăti merinde.

40. Şi şederea fiilor lui Israel, cât au locuit în Egipt, a fost de patru* sute treizeci de ani.

41. Şi a fost aşa: la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeaşi zi, a fost că toate oştirile* Domnului au ieşit* din ţara Egiptului.

42. Aceasta este o noapte* de ţinut pentru Domnul, pentru că i-a scos* din ţara Egiptului; aceasta este noaptea de ţinut* pentru Domnul de către toţi fiii lui Israel în generaţiile lor.

Cum să se facă Paştele

43. Şi Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Aceasta este rânduiala* Paştelui: Nici un străinLit. „Nici un fiu al străinului“ să nu mănânce din el.

44. Dar robul fiecăruia, cumpărat cu argint, să fie circumcis*; apoi să mănânce* din el.

45. Oaspetele* şi lucrătorul plătit* să nu mănânce din el.

46. Să fie mâncat într-o singură casă; şi să nu scoateţi din carnea lui afară din casă, nici să nu zdrobiţi* vreun os din el.

47. Toată* adunarea lui Israel trebuie să-l ţină.

48. Şi dacă un străin* va locui temporar la tine şi va vrea să ţină Paştele Domnului, toată partea bărbătească a lui să fie circumcisă şi atunci să se apropie ca să-l ţină; şi va fi ca şi un băştinaş al ţării; dar nici un necircumcis să nu mănânce din el.

49. O singură lege* va fi pentru băştinaş şi pentru străinul care va locui temporar printre voi“.

50. Şi toţi fiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron: aşa au făcut.

51. Şi a fost aşa: chiar în ziua* aceea, Domnul i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, după oştirile* lor.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)