ExodulSau „A DOUA CARTE A LUI MOISE (MOISE II)“

Capitolul 10

Plaga lăcustelor

1. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Intră la Faraon; pentru că am îngreuiat* inima lui şi inima slujitorilor lui, ca să fac* aceste semne ale Mele în mijlocul lui

2. şi ca să istoriseşti* în auzul fiului tău şi al fiului fiului tău ce am făcut Eu în Egipt şi semnele Mele pe care le-am făcut în mijlocul lui; şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul“.

3. Şi Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi i-au zis: „Aşa zice Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când refuzi tu să te smereşti* înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească!

4. Pentru că, dacă nu vei vrea să laşi pe poporul Meu să plece, iată, mâine voi aduce lăcuste* în hotarele tale.

5. Şi vor acoperi faţaLit. „ochiul“ (şi în v. 15) pământului şi pământul nu se va putea vedea; şi vor mânca rămăşiţa* care a scăpat, ce v-a lăsat grindina; şi vor mânca orice copac care creşte în câmpiile voastre.

6. Şi vor umple* casele tale şi casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor, aşa cum n-au văzut părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi, din ziua când au fost pe pământ până în ziua aceasta»“. Şi s-a întors şi a ieşit de la Faraon.

7. Şi slujitorii* lui Faraon i-au zis: „Până când ne va fi acesta o cursă*? Lasă pe oameni să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Încă nu ştii că Egiptul este ruinat?“

8. Şi i-au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon. Şi el le-a zis: „Mergeţi*, slujiţi Domnului Dumnezeului vostru! Cine şi care vor merge?“

9. Şi Moise a zis: „Vom merge* cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre; cu turmele* noastre şi cu cirezile noastre vom merge, pentru că avem o sărbătoare* pentru Domnul“.

10. Şi el le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe pruncii voştri! Vedeţi că răul este înaintea voastră!

11. Nu aşa; mergeţi deci voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, pentru că aceasta doriţi“. Şi au fost daţi afară* dinaintea feţei lui Faraon.

12. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi* mâna peste ţara Egiptului pentru lăcuste, ca să se suie peste ţara Egiptului şi să mănânce* toată iarba ţării, tot ce a lăsat grindina“.

13. Şi Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a adus peste ţară un vânt* de la răsărit, toată ziua aceea şi toată noaptea. Când a venit dimineaţa, vântul de răsărit a adus lăcustele.

14. Şi lăcustele* s-au suit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat în toate hotarele Egiptului, foarte apăsătoare; înainte de ele n-au fost* astfel de lăcuste şi după ele nu vor fi asemenea.

15. Şi au acoperit* faţa întregii ţări şi ţara s-a întunecat; şi au mâncat* toată iarba pământului şi tot rodul pomilor pe care îl lăsase grindina; şi n-a rămas nici o verdeaţă pe copaci, nici în iarba câmpului, în toată ţara Egiptului.

16. Şi Faraon a chemat în grabă pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Am păcătuit* împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.

17. Şi acum, te rog, iartă-mi păcatul numai de astă dată şi rugaţi-vă* Domnului Dumnezeului vostru să îndepărteze de peste mine moartea aceasta!“

18. Şi a ieşit* de la Faraon şi s-a rugat Domnului.

19. Şi Domnul a întors un vânt de la apus foarte puternic, care a ridicat lăcustele şi le-a cufundat* în Marea Roşie. N-a rămas nici o lăcustă în toate hotarele Egiptului.

20. Şi Domnul a împietrit* inima lui Faraon şi n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece.

Plaga întunericului de trei zile

21. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi* mâna spre ceruri şi va fi întuneric* în ţara Egiptului, astfel de întuneric că se va pipăi cu mâna“.

22. Şi Moise şi-a întins mâna spre ceruri; şi a fost întuneric* gros în toată ţara Egiptului trei zile.

23. Nu se vedeau unul pe altulLit. „pe fratele lui“ şi trei zile nici unul nu s-a ridicat din locul în care era. Dar* pentru toţi fiii lui Israel era lumină în locuinţele lor.

24. Şi Faraon l-a chemat pe Moise şi a zis: „Mergeţi*, slujiţi Domnului; numai turmele* şi cirezile voastre să rămână; chiar şi pruncii voştri vor merge cu voi“.

25. Şi Moise a zis: „Tu să ne dai şi jertfe şi arderi de tot în mâinile noastre, ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru;

26. turmele noastre vor merge de asemenea cu noi, nici o copită nu va rămâne, pentru că din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru; şi nu ştim cu ce vom sluji Domnului până nu vom ajunge acolo“.

27. Şi Domnul a împietrit* inima lui Faraon şi n-a vrut să-i lase să plece.

28. Şi Faraon i-a zis: „Pleacă* de la mine; fereşte-te să-mi mai vezi faţa, pentru că în ziua când îmi vei vedea faţa vei muri“.

29. Şi Moise a zis: „Ai vorbit drept, nu-ţi voi mai vedea* faţa“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)