Eclesiastul

Capitolul 9

Trăieşte acum, pentru că vei muri

1. Pentru că toate acestea mi le-am pus la inimă, să cercetez toate acestea: că cei drepţi şi înţelepţii şi faptele lor sunt în mâna* lui Dumnezeu; omul* nu cunoaşte nici dragostea*, nici ura. Totul este înaintea lor.

2. Toate sunt la fel tuturor*: aceeaşi întâmplare celui drept şi celui rău, celui bunSept. şi alte ms. ad. „şi celui rău“, şi celui curat şi celui necurat, celui care jertfeşte şi celui care nu jertfeşte.

Cum este cel bun, aşa este şi cel păcătos; cel care jură, ca şi cel care se teme de jurământ.

3. Acesta este un rău în tot ce se face sub* soare, că acelaşi lucru se întâmplă tuturor*; şi, de asemenea, inima* fiilor oamenilor este plină de rău, iar nebunia este în inima lor cât trăiesc; şi după aceea se duc la cei morţi.

4. Deoarece pentru cel care este unit cu toţi cei vii există speranţă; desigur, un câine viu este mai mult decât un leu mort.

5. Pentru că cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi* nu ştiu nimic, nici nu mai au vreo răsplată, fiindcă amintirea* lor se uită.

6. Dragostea lor de asemenea, şi ura lor, şi invidia lor au pierit deja şi nu mai au nici o parte* niciodată în tot ce se face sub soare.

7. Mergi, mănâncă-ţi* pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă bună, pentru că Dumnezeu a primit deja lucrările tale.

8. Hainele* să-ţi fie albe întotdeauna şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap*.

9. Bucură-teLit. „Vezi“ de viaţă cu soţia pe care o iubeşti, în toate zilele vieţii deşertăciunii* tale, pe care El ţi-a dat-o sub soare, în toate zilele deşertăciunii tale; pentru că aceasta este partea* ta în viaţă şi în truda ta cu care te oboseşti sub soare.

10. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă* cu puterea ta; pentru că nu este* nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune în Locuinţa morţilor, unde te duci.

11. M-am întors şi am văzut sub soare că alergarea* nu este pentru cei iuţi, nici lupta* pentru cei puternici; nici chiar pâine pentru cei înţelepţi, nici bogăţii* pentru cei inteligenţi, nici bunăvoinţă pentru cei care au cunoştinţe; pentru că timpul şi împrejurările îi ating* pe toţi.

12. Pentru că, de asemenea, omul nu-şi cunoaşte* timpul; ca peştii prinşi în plasa înşelătoare şi ca păsările* prinse în laţ, ca ei sunt prinşi* în cursă fiii oamenilor într-un timp al nenorocirii, care cade deodată asupra lor.

Înţelepciunea, mai bună decât nebunia

13. Am văzut de asemenea aceasta ca înţelepciune sub soare şi a fost mare pentru mine:

14. era* o cetate mică şi puţini oameni în ea; şi a venit un împărat mare împotriva ei şi a împresurat-o şi a ridicat întărituri mari împotriva ei.

15. Şi se afla în ea un om sărac* şi înţelept care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui, dar nimeni nu şi-a adus aminte* de omul acela sărac.

16. Atunci am zis: „Înţelepciunea* este mai bună decât tăria“, dar înţelepciunea* omului sărac este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.

17. Cuvintele* înţelepţilor sunt ascultate în linişte mai mult decât strigătul celui care stăpâneşte printre nebuni.

18. Înţelepciunea este mai bună decât armele de război; dar un singur* păcătos strică mult bine.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)