Eclesiastul

Capitolul 5

Temerea de Dumnezeu

1. Păzeşte-ţi* piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci* jertfa nebunilor; pentru că ei nu ştiu că fac rău.

2. Nu te pripi* cu gura ta şi să nu ţi se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în ceruri şi tu pe pământ; pentru aceasta, cuvintele* tale să fie cumpătateLit. „puţine“!

3. Pentru că un vis vine din mulţimea grijilor, şi un glas* al nebunului, din mulţimea cuvintelor.

4. Când faci* o promisiune lui Dumnezeu, nu întârzia s-o împlineşti, pentru că El nu găseşte nici o plăcere în nebuni; împlineşte* ce ai promis!

5. Mai bine* este să nu promiţi decât să promiţi şi să nu împlineşti.

6. Nu îngădui gurii tale să-ţi îndrepte carnea spre păcat şi nu zice înaintea îngeruluiSau „trimisului“, „mesagerului“ că a fost o greşeală. Pentru ce să Se mânie Dumnezeu la glasul tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?

7. Pentru că în mulţimea visurilor sunt deşertăciuni, tot aşa şi în mulţimea cuvintelor; dar teme te* de Dumnezeu!

Deşertăciunea bogăţiei

8. Dacă vezi asuprirea* celui sărac şi judecata şi dreptatea încălcate prin violenţă într-o provincie, să nu te miri* de aceasta; pentru că un mai-mare decât cel mare veghează şi sunt alţii mai mari decât ei.

9. Mai mult, pământul este de folos în toate privinţele: împăratul este dependent de ogorSau „Dar de folos pentru o ţară, în toate privinţele, este un împărat care se ocupă de ogor“.

10. Cel care iubeşte* argintul nu se va sătura de argint, nici cel care iubeşte belşugul, de câştig. Aceasta, de asemenea, este deşertăciune.

11. Când se înmulţesc* bunurile, se înmulţesc cei care le mănâncă; şi ce folos are stăpânul lor, decât că le priveşte cu ochii săi?

12. Dulce* este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puţin, fie mult; dar pe cel bogat, belşugul nu l lasă să doarmă.

13. Este un rău dureros pe care l am văzut sub soare:

bogăţii* păstrate spre răul celui care le stăpâneşte;

14. sau acele bogăţii se pierd printr-o întâmplare rea; şi dacă a născut un fiu, nu rămâne nimic în mâna lui.

15. Cum a ieşit* gol din pântecele mamei lui, aşa se va întoarce, cum a venit; şi nu va lua nimic* din truda lui, să ducă în mâna lui.

16. Şi acesta, de asemenea, este un rău dureros:

că în toate privinţele, aşa cum a venit, aşa se va duce; şi ce folos* are el că s-a trudit* pentru vânt?

17. În toate zilele lui, de asemenea, el mănâncă* în întuneric şi are mult necaz şi boală şi supărare.

Mulţumirea cu puţin

18. Iată ce am văzut bun* şi frumos: ca omul să mănânce şi să bea şi să vadă binele în toată truda lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; pentru că aceasta este partea* lui.

19. De asemenea, orice om căruia i a dat* Dumnezeu bogăţii şi bunuri şi putere, să mănânce din ele şi să şi ia partea şi să se bucure de truda lui: aceasta este un dar al lui Dumnezeu;

20. pentru că nu-şi va aminti mult de zilele vieţii lui, pentru că Dumnezeu îi dă un răspuns* în bucuria inimii lui.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)