Daniel

Capitolul 6

Daniel în groapa cu lei

1. ✸ I-a plăcut lui Darius să pună* peste împărăţie o sută douăzeci de satrapiGuvernatori ai unor grupuri de provincii persane, care să fie în toată împărăţia.

2. Şi, peste aceştia, trei căpetenii, dintre care unul era Daniel, cărora să le dea socoteală aceşti satrapi, ca împăratul să nu sufere nici o pagubă.

3. Şi acest Daniel a întrecut pe căpetenii şi pe satrapi, pentru că în el era un duh* deosebit de ales; şi împăratul s-a gândit să-l pună peste toată împărăţia.

4. Atunci* căpeteniile şi satrapii au căutat să găsească ceva împotriva lui Daniel privitor la împărăţie; dar n-au putut să găsească nimic, nici o greşealăSau „stricăciune“, pentru că el era credincios şi nu se găsea în el nici vină, nici greşealăSau „stricăciune“.

5. Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi nimic împotriva acestui Daniel, afară doar dacă nu vom găsi ceva împotriva lui cu privire la legea Dumnezeului său“.

6. Atunci căpeteniile şi satrapii aceştia s-au adunat grămadă la împărat şi i-au vorbit aşa: „Împărate Darius, veşnic* să trăieşti!

7. Toţi mai-marii împărăţiei, căpeteniile şi satrapii, consilierii şi guvernatorii s-au sfătuit împreună să aşeze o hotărâre împărătească şi să se dea o interdicţie fermă, că oricine va face cerere unui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, acela să fie aruncat în groapa leilor.

8. Acum, împărate, întăreşte interdicţia şi semnează înscrisul, ca să nu fie schimbat, după legea* mezilor şi a perşilor, care nu poate fi desfiinţată“.

9. De aceea împăratul Darius a semnat înscrisul şi interdicţia.

10. Şi, când a aflat Daniel că s-a semnat înscrisul, a intrat în casa lui; şi ferestrele îi erau deschise în camera lui de sus, către* Ierusalim; şi îngenunchea pe genunchii lui de trei* ori pe zi şi se ruga şi aducea mulţumiri înaintea Dumnezeului său, cum făcea mai

11. înainte. Atunci oamenii aceia s-au adunat grămadă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi făcând cerere înaintea Dumnezeului său.

12. Atunci s-au apropiat* şi au vorbit înaintea împăratului despre interdicţia împăratului: „N-ai semnat tu o interdicţie, ca orice om care va cere ceva unui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa leilor?“

Împăratul a răspuns şi a zis: „Adevărat este lucrul acesta, după legea* mezilor şi a perşilor, care nu poate fi desfiinţată“.

13. Atunci au răspuns şi au zis înaintea împăratului: „Daniel acela, care este dintre* fiii captivităţii lui Iuda, nu ţine seama* de tine, împărate, nici de interdicţia pe care ai semnat-o, ci îşi face cererea de trei ori pe zi“.

14. Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, s-a mâhnit* foarte mult şi şi-a pus inima pentru Daniel, ca să-l salveze; şi până la apusul soarelui s-a străduit ca să-l scape.

15. Atunci oamenii aceştia s-au adunat grămadă la împărat şi au zis împăratului: „Să ştii, împărate, că legea* mezilor şi a perşilor este că nici o interdicţie sau hotărâre pe care o statorniceşte împăratul nu poate fi schimbată“.

16. Atunci împăratul a poruncit şi au adus pe Daniel şi l-au aruncat în groapa leilor.

împăratul a vorbit şi i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti neîncetat, El te va scăpa“.

17. Şi s-a adus* o piatră şi s-a pus pe gura gropii şi împăratul a pecetluit-o* cu inelul său şi cu inelul mai-marilor săi, ca să nu se schimbe nimic în privinţa lui Daniel.

18. Atunci împăratul s-a dus în palatul său şi a petrecut noaptea postind, şi nu i s-au adus ţiitoareaSau „dansatoare“ sau „instrumente muzicale“, şi somnul său a fugit* de la el.

19. Atunci împăratul s-a sculat odată cu lumina, în revărsatul zorilor, şi s-a dus în grabă la groapa leilor.

20. Şi, pe când se apropia de groapă, l-a strigat cu glas plângător pe Daniel. Împăratul a vorbit şi i-a zis lui Daniel: „Daniele, slujitorul Dumnezeului celui viu! Te-a putut scăpa de lei Dumnezeul* tău, căruia îi slujeşti neîncetat?“

21. Atunci Daniel a vorbit împăratului: „Veşnic* să trăieşti, împărate,

22. Dumnezeul* meu a trimis pe îngerul Său şi a închis* gura leilor, încât nu mi-au făcut nici un rău; pentru că s-a găsit nevinovăţie în mine înaintea Lui; şi chiar înaintea ta, împărate, n-am făcut nici un rău“.

23. Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să-l scoată pe Daniel din groapă. Şi Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că se încrezuse* în Dumnezeul său.

24. Şi împăratul a poruncit şi au adus* pe oamenii aceia care-l acuzaserăLit. „mâncaseră bucăţi din“ (vezi Cap. 3.8) pe Daniel şi i-au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe fiii* lor şi pe soţiile lor; şi, înainte de a ajunge ei în fundul gropii, leii i-au apucat şi le-au fărâmiţat toate oasele.

25. Atunci împăratul Darius a scris către toate* popoarele, naţiunile şi limbile care locuiesc pe tot pământul:

„Pacea să vi se înmulţească!

26. Dau o hotărâre*, ca în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să tremure şi să se teamă* înaintea Dumnezeului lui Daniel:

pentru că* El este Dumnezeul cel viu şi statornic întotdeauna

şi împărăţia* Lui nu va fi nimicită şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.

27. El salvează şi scapă şi El face semne* şi minuni în ceruri şi pe pământ,

El, care l-a salvat pe Daniel de puterea leilor“.

28. Şi acest Daniel a prosperat în împărăţia* lui Darius şi în împărăţia lui Cirus* persanul.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)