Cartea a doua a împăraţilorSau „CARTEA A PATRA A ÎMPĂRAŢILOR“ (în Septuaginta)

Capitolul 19

Eliberarea Ierusalimului anunţată

1. Şi a fost aşa: când* a auzit împăratul Ezechia, şi-a sfâşiat hainele şi s-a acoperit cu sac* şi a intrat în casa Domnului.

2. Şi a trimis pe Eliachim, care era peste treburile casei, şi pe Şebna, scriitorul, şi pe bătrânii preoţilor, acoperiţi cu sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.

3. Şi i-au zis: „Aşa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de mustrare şi de batjocură; pentru că pruncii au ajuns la naştere şi nu este putere ca să se nască.

4. Poate va auzi* Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rab-Şache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească* pe Dumnezeul cel viu, şi va mustra* cuvintele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul tău. Înalţă deci o rugăciune pentru cei care au mai rămas“.

5. Şi slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia.

6. Şi Isaia* le-a zis: „Aşa veţi spune stăpânului vostru: Aşa zice Domnul: Nu te teme* de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care M-au hulit slujitorii* împăratului Asiriei.

7. Iată, voi pune un duh* în el şi va auzi o ştire şi se va întoarce în ţara sa şi-l voi face să cadă prin sabie în ţara sa“.

8. Şi Rab-Şache s-a întors şi l-a găsit pe împăratul Asiriei luptându-se împotriva Libnei, pentru că auzise că plecase din Lachis*.

9. Şi a auzit* spunându-se despre Tirhaca, împăratul EtiopieiEbr. „Cuş“: „Iată, a ieşit să se lupte cu tine!“ Şi a trimis din nou soli la Ezechia, zicând:

10. „Aşa veţi spune lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care te încrezi*, să nu te înşele, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei».

11. Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor pe care le-au nimicit cu desăvârşire; şi vei fi tu scăpat?

12. I-au scăpat dumnezeii* naţiunilor pe care le-au nimicit părinţii mei: Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe fiii Edenului* care erau în Telasar?

13. Unde* este împăratul Hamatului, şi împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaim, al Henei şi al Ivei?“

Rugăciunea lui Ezechia

14. Şi Ezechia* a luat scrisoareaLit. „scrisorile“ din mâna solilor şi a citit-o; şi Ezechia s-a suit în casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.

15. Şi Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel care şezi* întreSau „peste“ heruvimi, Tu* eşti AcelaşiCel care există prin Sine Însuşi, care nu Se schimbă, numai Tu eşti Dumnezeul tuturor împăraţilor pământului; Tu ai făcut cerurile şi pământul.

16. Pleacă-Ţi* urechea, Doamne, şi ascultă; deschide-Ţi*, Doamne, ochii şi vezi; şi auzi cuvintele lui Sanherib cu care a trimisSau „pe care le-a trimis“* să batjocorească pe Dumnezeul cel viu.

17. Cu adevărat, Doamne, împăraţii Asiriei au pustiit naţiunile şi ţările lor

18. şi au aruncat pe dumnezeii lor în foc, pentru că nu erau dumnezei*, ci lucrarea* mâinilor oamenilor, lemn şi piatră: de aceea i-au nimicit.

19. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Te rog, salvează-ne din mâna lui, ca să cunoască* toate* împărăţiile pământului că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu, numai Tu“.

Profeţia lui Isaia

20. Şi Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, zicând: „Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ce te-ai rugat* Mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, am auzit“.

21. Acesta este cuvântul pe care l-a spus Domnul împotriva lui:

„Fecioara, fiica* Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine;

fiica Ierusalimului clatină din cap* după tine.

22. Pe cine ai batjocorit* şi ai hulit* tu? Şi împotriva cui ţi-ai ridicat tu glasul şi ţi-ai înălţat ochii?

Împotriva Sfântului* lui Israel!

23. Prin solii* tăi L-ai batjocorit pe Domnul şi ai zis:

«M-am suit cu mulţimea* carelor mele

pe înălţimea muntelui, spre ascunzişurile Libanului,

şi voi tăia cedrii săi cei înalţi, chiparoşii săi cei aleşi;

şi voi intra până la locuinţele lui cele mai îndepărtate, în pădurea câmpului său roditorSau „pădurea Carmelului său“.

24. Am săpat şi am băut ape străine

şi am secat* cu talpa picioarelor mele toate râurile EgiptuluiLit. „Maţorului“».

25. N-ai auzit că de demult am făcut* aceasta,

şi că din zile străvechi am întocmit-oSau „am plănuit-o“?

Acum am împlinit-o, ca tu să fii cel care să pustiască* cetăţile întărite, făcându-le grămezi de dărâmături.

26. Şi locuitorii lor au slăbitLit. „erau cu mâna scurtată“

şi s-au înspăimântat şi au fost daţi de ruşine;

au fost ca iarba câmpului, ca verdeaţa,

ca iarba* de pe acoperişuri şi ca grâul pârlit înainte de a creşte.

27. Dar cunosc* şederea ta şi ieşirea ta şi intrarea ta

şi furia ta împotriva Mea.

28. Pentru că furia ta împotriva Mea şi mândria ta au ajuns la urechile Mele,

de aceea îţi voi pune* veriga Mea în nări şi zăbala Mea între buze

şi te voi întoarce pe drumul* pe care ai venit.

29. Şi acesta îţi va fi semnul*:

anul acesta veţi mânca orice creşte de la sine;

şi al doilea an orice va răsări din acestea;

şi al treilea an să semănaţi, să seceraţi

şi să plantaţi vii şi să mâncaţi rodul lor.

30. Şi cei scăpaţi ai casei lui Iuda, care rămân*,

din nou vor prinde rădăcină dedesubt şi vor da rod deasupra.

31. Pentru că din* Ierusalim va ieşi o rămăşiţă

şi din muntele Sionului cei care vor scăpa. Râvna* DomnuluiSau „Râvna Domnului oştirilor“ va face aceasta.

32. De aceea, aşa zice Domnul despre împăratul Asiriei:

«Nu va intra* în cetatea aceasta, nici nu va trage în ea vreo săgeată;

nici nu va veni înaintea ei cu scutul,

nici nu va ridica şanţ împotriva ei.

33. Pe calea pe care a venit, pe aceea se va întoarce

şi nu va intra în cetatea aceasta, ziceCuvânt care introduce o profeţie Domnul.

34. Şi Eu voi apăra* cetatea aceasta, ca s-o salvez,

pentru Mine şi pentru robul* Meu, David»“.

35. Şi a fost aşa: în noaptea* aceea, îngerul DomnuluiSau „un înger al Domnului“ a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată, toţi erau trupuri moarte.

36. Şi Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat şi s-a dus şi s-a întors şi a locuit în Ninive*.

37. Şi a fost aşa: pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec* şi Şareţer, fiii săi, l-au lovit* cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi Esar Hadon*, fiul său, a împărăţit în locul său.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)