Evanghelia după Marcu

Capitolul 9

1. Şi le-a spus: „Adevărat* vă spun, sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia* lui Dumnezeu venită în putere“.

Transfigurarea (Mt 17.1-13;Lc 9.28-36)

2. Şi, după şase zile, Isus ·i-a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi ·i-a dus pe un munte înalt, singuri, deoparte; şi a fost transfiguratSau „S-a schimbat la faţă“ înaintea lor

3. şi hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albeUnele ms. ad. „ca zăpada“*, aşa cum nici un înălbitor de pe pământ nu poate înălbiUnele ms. ad. „astfel“.

4. Şi li s-a arătat Ilie, împreună cu Moise, şi vorbeau cu Isus.

5. Şi Petru, răspunzând, ·I-a spus lui Isus: „Rabi, este bine ca noi să fim aici şi să facem trei corturiSau „colibe“: pentru Tine unul şi pentru Moise unul şi pentru Ilie unul“.

6. Pentru că nu ştia ce să spună, pentru că erau plini de teamă.

7. Şi a venit un nor umbrindu-iÎn sensul că i-a înconjurat şi i-a acoperit; era un nor luminos, „gloria minunată“; cuvânt folosit şi referitor la norul care acoperea şi umplea de glorie Cortul Întâlnirii; şi a venit un glas din norUnele ms. ad. „spunând“: „Acesta este Fiul Meu PreaiubitSau „cel Preaiubit“, de El să ascultaţi!“

8. Şi deodată, privind în jur, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.

9. Şi, pe* când coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat dintre morţi.

10. Şi au păstrat cuvântul acela, întrebându-se între ei ce este învierea dintre morţi.

11. Şi L-au întrebat, spunând: „Pentru ce spun cărturariiSau „Cărturarii spun“* trebuie să vină întâi Ilie?“

12. Şi El, răspunzând, le-a spus: „Ilie, în adevăr, venind întâi, restabileşte toate. Şi cum* este scris despre Fiul Omului că trebuie să sufere multe şi să* fie dispreţuitSau „socotit drept nimic“?

13. Dar Eu vă spun că Ilie* a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el“.

Vindecarea unui lunatic (Mt 17.14-21;Lc 9.37-43)

14. Şi, când a venitUnele ms. „când au venit… au văzut“ la ucenici, a văzut o mare mulţime în jurul lor, şi pe cărturari discutând aprins cu ei.

15. Şi îndată toată mulţimea, văzându-L, a fost uimită şi, alergând la El, Îl saluta.

16. Şi El i-a întrebatUnele ms. „a întrebat pe cărturari“: „Despre ce discutaţi cu ei?“

17. Şi unul din mulţime I-a răspunsUnele ms. „răspunzând, a spus“: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut.

18. Şi oriunde îl apucă, îl trânteşte; şi face spumă şi scrâşneşte din dinţi şi rămâne nemişcatSau „rigid“, „epuizat“; şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată şi n-au putut“.

19. Iar El, răspunzându-leUnele ms. „răspunzându-i“, ·a spus: „O, generaţie necredincioasă, până când voi fi cu voi? până când vă voi îngădui? Aduceţi-l la Mine“.

20. Şi l-au adus la El; şi, când L-a văzut, îndată duhul* l-a scuturat cu putere şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spumă.

21. Şi El l-a întrebat pe tatăl lui: „Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?“ Şi el a spus: „Din copilărie;

22. şi deseori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l distrugă; dar, dacă poţi să faci ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!“

23. Şi Isus i-a spus: „«Dacă* poţi!» Toate sunt posibile pentru acela care credeUnele ms. „Dacă poţi crede, toate sunt posibile pentru acela care crede.““.

24. Şi îndată tatăl copilului, strigând, a spusUnele ms. ad. „cu lacrimi“: „Cred, DoamneUnele ms.omit „Doamne“, ajută necredinţei mele!“

25. Iar Isus, văzând că mulţimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi afară din el şi să nu mai intri în el“.

26. Şi, strigând şi scuturându-lUnele ms. „scuturând“ mult, duhul a ieşit. Şi elCopilul a devenit ca mort, încât mulţi spuneau: „A murit!“

27. Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat; şi el a stat în picioare.

28. Şi, când* a intrat în casă, ucenicii Săi L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“

29. Şi le-a spus: „Acest fel de demoni nu poate ieşi prin nimic, decât prin rugăciune şi postUnele ms. omit „şi post““.

Al doilea anunţ al morţii şi al învierii Sale (Mt 17.22-23;Lc 9.43-45)

30. Şi, ieşind de acolo, treceau prin Galileea; şi El nu voia să ştie cineva unde era.

31. Pentru că îi învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea: „Fiul Omului Se dă în mâinile oamenilor şi ei Îl vor omorî; şi, după ce va fi omorât, după trei zileUnele ms. „a treia zi“ va învia“.

32. Dar ei nu înţelegeau vorbirea aceasta şi se temeau să-L întrebe.

Mai mare în Împărăţia cerurilor (Mt 18.1-5;Lc 9.46-50)

33. Şi El a venitUnele ms. „au venit“ la Capernaum; şi, fiind în casă, i-a întrebat: „Despre ce discutaţiUnele ms. ad. „între voi“ pe drum?“

34. Şi ei tăceau, pentru că pe drum se întrebaseră unul pe altul cine să fie mai mare.

35. Şi, stând jos, i-a chemat pe cei doisprezece şi ·le-a spus: „Dacă vrea cineva* să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor“.

36. Şi, luând* un copilaş, l-a pus în mijlocul lor; şi, luându-l în braţe, le-a spus:

37. „Oricine va primi pe unul singur dintre aceşti copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine* Mă va primi pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

38. Şi Ioan* I-a răspuns, zicând: „Învăţătorule, noi am văzut pe cinevaUnele ms. ad. „care nu ne urmează“ scoţând demoni în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu ne urmaUnele ms. omit „pentru că nu ne urma““.

39. Dar Isus le-a spus: „Nu-l opriţi; pentru că* nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi îndată să poată să Mă vorbească de rău.

40. Pentru că, cine* nu este împotriva noastrăSau „voastră“, este pentru noiSau „voi“.

41. Pentru că oricine* vă va da să beţi un pahar cu apă în Numele MeuUnele ms. omit, pentru că sunteţi ai lui Hristos, adevărat vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata.

Prilejuri de poticnire (Mt 18.6-9;Lc 17.1-2)

42. Şi oricine va face să se poticnească unul singur dintre micuţiiUnele ms. „aceşti micuţi“ care cred în MineUnele ms. omit „în Mine“, este mai bine pentru el dacă i se pune o piatră de moarăSau „piatră mare de moară“ învârtită cu ajutorul unui măgar; mai mare decât piatra de moară învârtită manual în jurul gâtului şi este aruncat în mare.

43. Şi dacă* mâna ta te face să te poticneşti, taie-o; este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât, având cele două mâini, să te duci în gheenă, în focul nestins,

44. unde* viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Unele ms. omit tot versetul

45. Şi dacă piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât, având cele două picioare, să fii aruncat în gheenă, în focul nestinsUnele ms. omit „în focul nestins“,

46. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Unele ms. omit tot versetul

47. Şi dacă* ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având doi ochi, să fii aruncat în gheena focului,

48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

49. Pentru că fiecare va fi sărat cu foc şi orice* jertfă va fi sărată cu sareUnele ms. omit „şi orice jertfă va fi sărată cu sare“.

50. Sarea este bună*; dar, dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? aveţi* sare în voi înşivă şi fiţi* în pace unii cu alţii“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)