Evanghelia după Marcu

Capitolul 5

Vindecarea unui demonizat (Mt 8.28-34;Lc 8.26-39)

1. Şi au venit de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilorUnele ms. „gherasenilor“; alte ms. „gherghesenilor“.

2. Şi îndată ce a ieşit din corabie, L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,

3. care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici chiar cu lanţuri;

4. pentru că fusese deseori legat cu obezi şi cu lanţuri, şi lanţurile fuseseră rupte de el, şi obezile sfărâmate; şi nimeni nu putea să-l stăpânească.

5. Şi tot timpul, noapte şi zi, era în morminte şi în munţiUnele ms. „în munţi şi în morminte“, strigând şi tăindu-se cu pietre.

6. Dar, văzându-L pe Isus de departe, a alergat şi I s-a închinat

7. şi, strigând cu glas tare, a spusUnele ms. „spune“: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te jurLit. „Te conjur“, cu sensul de implorare pe Dumnezeu, nu mă chinui“.

8. Pentru că El îi spunea: „Ieşi din acest om, duh necurat!“ Şi îl întreba: „Care-ţi este numele?“

9. Şi el I-a spusLit. „Îi spune“; unele ms. „a răspuns“; alte ms. „a răspuns, zicând“: „«Legiune» este numele meu, pentru că suntem mulţi“.

10. Şi L-a rugat mult să nu-i trimităUnele ms. „să nu îl trimită“ afară din ţinut.

11. Şi acolo, lângă munteUnele ms. „munţi“, era o turmă mare de porci păscând.

12. Şi eiUnele ms. „toţi demonii“; alte ms. „demonii“ L-au rugat, spunând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei!“

13. Şi IsusUnele ms. omit; alte ms. „Domnul Isus“ le-a dat voie îndatăUnele ms. omit. Şi duhurile necurate, ieşind, au intrat în porci şi turma s-a repezit de pe malul abrupt în mare (şi erauUnele ms. omit „şi erau“ cam două mii) şi s-au înecat în mare.

14. Şi cei care îi păşteauUnele ms. „cei care păşteau porcii“ au fugit şi au vestitUnele ms. „au spus aceasta“ în cetate şi în ţinut. Şi au ieşitUnele ms. „s-au dus“ să vadă ce s-a întâmplat.

15. Şi ei au venit la Isus şi l-au văzut pe cel demonizat, care avusese legiunea, şezândUnele ms. ad. „şi“ îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.

16. Şi cei care văzuseră acele lucruri le-au istorisit cum se întâmplase cu demonizatul şi despre porci.

17. Şi au* început să-L roage să plece din ţinuturileLit. „hotarele“ lor.

18. Şi, pe când intra El în corabie, cel* care fusese demonizat Îl ruga să fie cu El.

19. Dar IsusUnele ms. „Şi El“ nu l-a lăsat, ci·i-a spus: „Du-te acasă, la ai tăi, şi spune-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine“.

20. Şi a plecat şi a început să vestească în Decapole tot ce îi făcuse Isus; şi toţi se minunau.

Vindecarea unei femei şi învierea fiicei lui Iair (Mt 9.18-26;Lc 8.40-56)

21. Şi*, trecând Isus din nou cu corabia de cealaltă parte, o mare mulţime s-a adunat la El; şi El era lângă mare.

22. Şi, iatăUnele ms. omit,·a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair. Şi, văzându-L, a căzut la picioarele Lui;

23. şi L-a rugat mult, spunând: „Fetiţa mea este pe moarte; Te rog să vii şi să-Ţi puiUnele ms. „să pui“ mâinile peste ea, ca să se vindece şi să trăiascăUnele ms. „şi va trăi““.

24. Şi a plecat cu el; şi o mare mulţime Îl urma şi-L îmbulzea.

25. Şi o femeie care de doisprezece ani avea* hemoragie

26. şi care suferise mult de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea şi nu-i folosise la nimic, ba încă îi mergea mai rău,

27. auzind despre Isus, venind prin mulţime pe dinapoi, I-a atins haina.

28. Pentru că spunea: „Dacă voi atinge numai hainele Lui, voi fi vindecatăSau „mântuită““.

29. Şi îndată izvorul sângelui ei a secat şi a cunoscut în trupul eiUnele ms. „în trup“ că a fost vindecată de boalăLit. „rană“ (şi în v. 34).

30. Şi îndată Isus, cunoscând în Sine că* ieşise putere din ElSau „cunoscând în Sine puterea ieşită din El“, întorcându-Se în mulţime, a spus: „Cine Mi-a atins hainele?“

31. Şi ucenicii Săi I-au spus: „Vezi mulţimea care Te îmbulzeşte, şi spui: «Cine M-a atins?»“

32. Şi El privea în jur, s-o vadă pe aceea care făcuse aceasta.

33. Dar femeia, temându-se şi tremurând, ştiind ce se petrecuse în ea, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.

34. Şi El i-a spus: „Fiică, credinţa* ta te-a vindecatSau „te-a mântuit“; mergi în pace şi fii vindecată de boala ta“.

35. Pe când vorbea El încă*, vin unii de la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce-L mai superi pe Învăţătorul?“

36. Iar IsusUnele ms. ad. „îndată“, auzind cuvântul rostit,·i-a spus mai-marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai“.

37. Şi n-a lăsat pe nimeni să-L însoţească, decât pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.

38. Şi a venitLit. „vine“; unele ms. „ei vin“ la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şiUnele ms. omit oameni plângând şi bocind mult.

39. Şi, intrând,·le-a spus: „Pentru ce faceţi tulburare şi plângeţi? Copila n-a murit, ci* doarme“.

40. Şi râdeau de El. Dar* El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei şi pe mama ei şi pe cei care erau cu El şi·a intrat acolo unde era întinsăUnele ms. omit copila.

41. Şi, apucând mâna copilei,·i-a spus: „Talita cumi“, care tradus înseamnă: „Fetiţo, ridică-te îţi spun!“

42. Şi îndată fetiţa s-a ridicat şi umbla, pentru că avea doisprezece ani. Şi s-au uimit cu mare uimire.

43. Şi El le-a* poruncit cu tărie ca nimeni să nu ştie aceasta şi a spus să i se dea copilei să mănânce.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)