Evanghelia după Ioan

Capitolul 8

Femeia adulteră adusă la Isus

1. Dar Isus a mers la Muntele Măslinilor.

2. Şi dis-de-dimineaţă a venit din nou în templuGr. „hieron“ şi tot poporul venea la El; şi El, stând jos, îi învăţa.

3. Şi cărturarii şi fariseii ·au adus la ElUnele ms. omit „la El“ o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc,

4. ·I-au spus: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului, săvârşind adulterul.

5. Iar Moise*, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea: Tu deci ce zici?“

6. Şi spuneau aceasta ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L acuze. Dar Isus, plecându-Se, scria cu degetul peUnele ms. „în“ pământ.

7. Şi, cum ei continuau să-L întrebe, S-a ridicat şi le-a zis: „Cel* fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea“.

8. Şi, plecându-Se din nou, scria pe pământ.

9. Dar ei, după ce au auzitUnele ms. ad. „şi, fiind mustraţi de conştiinţa lor“* aceste cuvinte, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi a rămas Isus singur şi femeia stândLit. „fiind“ în mijloc.

10. Şi Isus, ridicându-Se şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: „Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Unele ms. omit „aceia, acuzatorii tăi?“; alte ms. omit „aceia“ Nimeni nu te-a condamnat?“

11. Şi ea a spus: „Nimeni, DoamneSau „Domnule““. Şi Isus i-a spus: „Nici* Eu nu te condamn. Mergi şiUnele ms. ad. „de acum“ să nu* mai păcătuieşti“.

Isus, lumina lumii

12. Isus deci le-a vorbit din nou, spunând: „Eu* sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“.

13. Fariseii I-au spus deci: „Tu* mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată“.

14. Isus a răspuns şi le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi* nu ştiţi de unde vin şiUnele ms. „sau“ unde Mă duc.

15. Voi* judecaţi după înfăţişareLit. „carne“; Eu* nu judec pe nimeni.

16. Şi, dacă judec şi Eu, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu* sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis.

17. Şi este scris şi în* legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată;

18. Eu sunt Cel care mărturisesc* despre Mine Însumi; şi Tatăl, Cel care M-a trimis, de asemenea mărturiseşte despre Mine“.

19. Ei deci Îi spuneau: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi* nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă* M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu“.

20. Aceste cuvinte ElUnele ms. „Isus“ le-a vorbit în vistierie*, pe când îi învăţa în templuGr. „hieron“; şi nimeni* nu L-a prins, pentru că nu-I venise încă* ceasul.

21. ElUnele ms. „Isus“ deci le-a spus din nou: „Eu Mă duc şi Mă* veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“.

22. Iudeii deci spuneau: „Oare Se va omorî El Însuşi, că spune: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni»?“

23. Şi El le-a spus: „Voi* sunteţi de josSau „din cele de jos“; Eu sunt de susSau „din cele de sus“. Voi* sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

24. V-am spus deci* că veţi muri în păcatele voastre; pentru că*, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre“.

25. I-au spus deci: „Tu cine eşti?“ Unele ms. ad. „Şi“Isus le-a spus: „Întocmai ceea ce vă şi spunUnele ms. ad. „de la început“.

26. Am multe de spus şi de judecat despre voi; dar Cel* care M-a trimis este adevărat şi Eu*, ce am auzit de la El, acestea le spunUnele ms. „le vorbesc“ lumii“.

27. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

28. Isus deci le-a spusUnele ms. „a spus“: „Când Îl veţi înălţa* pe Fiul Omului, atunci* veţi cunoaşte că Eu sunt şi * nu fac nimic de la Mine Însumi, ci, cum* M-a învăţat TatălUnele ms. ad. „Meu“, aşa spun aceste lucruri.

29. Şi Cel* care M-a trimis este cu Mine; ElUnele ms. „Tatăl“* nu M-a lăsat singur, pentru că* Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui“.

Adevărata libertate prin adevăr

30. Pe când spunea acestea, mulţi* au crezut în El.

31. Isus le spunea deci iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei;

32. şi veţi cunoaşte adevărul*, şi adevărul vă va elibera“.

33. Ei I-au răspuns: „Noi suntem* sămânţa lui Avraam şi n-am fost robi niciodată nimănui; cum spui Tu: «Veţi fi liberi»?“

34. Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: OricineLit. „Oricine care“* practică păcatul este rob al păcatului.

35. Şi robul* nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna.

36. Deci, dacă* Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi.

37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi* să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu pătrunde în voi.

38. Eu* vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl MeuUnele ms. omit, şi voi deci faceţi ceea ce aţi văzutUnele ms. „aţi auzit“ la tatăl vostru“.

39. Ei au răspuns şi I-au zis: „Tatăl nostru este Avraam*“. Isus ·le-a spus: „Dacă* aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

40. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am vorbit adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aceasta Avraam n-a făcut.

41. Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Ei I-au spus deciUnele ms. omit: „Noi nu suntem născuţi din curvie; avem un* singur Tată, pe Dumnezeu“.

42. Isus le-a spusUnele ms. ad. „deci“: „Dacă* Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, pentru că* Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit; pentru că n-am* venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

43. De* ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi auzi Cuvântul Meu.

44. Voi* sunteţi din tatăl vostru, diavolulUnele ms. „din diavolul, ca tată al vostru, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El a fost ucigaş de la început şi n-a* stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbeşte minciuna, vorbeşte din ale sale, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii:

45. şi, pentru că Eu spun adevărul, nu Mă credeţi.

46. Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat? DacăUnele ms. „Iar dacă“ spun adevărul, de ce nu Mă credeţi?

47. Cine* este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu“.

Întâietatea lui Isus

48. IudeiiUnele ms. ad. „deci“ au răspuns şi I-au zis: „Nu spunem noi bine că Tu eşti samaritean şi că ai* demon?“

49. Isus a răspuns: „Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, şi voi Mă dezonoraţi pe Mine.

50. Dar Eu* nu caut gloria Mea: este Unul care o caută şi judecă.

51. Adevărat, adevărat vă spun: dacă* va păzi cineva cuvântul Meu, nicidecum nu va vedea moartea, niciodată“.

52. Iudeii deciUnele ms. omit I-au spus: „Acum cunoaştem că ai demon: Avraam* a murit, la fel şi profeţii, şi Tu spui: «Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nicidecum nu va gusta moartea, niciodată».

53. Eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit; cine Te faci Tu pe Tine Însuţi?“

54. Isus a răspuns: „Dacă* Eu Mă glorific pe Mine Însumi, gloria Mea nu este nimic: Este Tatăl* Meu care Mă glorifică, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru»Unele ms. „spuneţi că este Dumnezeul vostru“;

55. şi nu L-aţi* cunoscut; dar Eu Îl cunosc; şi, dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi ca voi, mincinos. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.

56. Avraam*, tatăl vostru, a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea şi a* văzut-o şi s-a bucurat“.

57. Iudeii deci I-au zis: „Nu ai încă cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?“

58. Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt*“.

59. Deci au* luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din templuGr. „hieron“, trecând* prin mijlocul lor; şi astfel a plecatUnele ms. omit „trecând prin mijlocul lor; şi astfel a plecat“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)