Evanghelia după Ioan

Capitolul 6

Înmulţirea pâinilor (Mt 14.13-21;Mc 6.32-44;Lc 9.10-17)

1. După acestea, Isus a mers dincolo de marea Galileii, sau a Tiberiadei,

2. şi o mare mulţime Îl urma, pentru că vedea semneleUnele ms. ad. „Lui“ pe care le făcea cu cei bolnavi.

3. Şi Isus S-a suit pe munteUn loc muntos şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Săi.

4. Şi Paştele*, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5. Isus deci, ridicându-ŞiLit. „ridicând“ ochii şi văzând că o mare mulţime ·venea spre El, ·i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceştia?“

6. Dar spunea aceasta ca să-l încerce, pentru că El ştia ce avea de gând să facă.

7. Filip I-a răspuns: „Pâini de* două sute de dinari nu le ajung ca să ia fiecareUnele ms. ad. „dintre ei“ câte puţin“.

8. Unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, ·I-a spus:

9. „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peştişori; dar* ce sunt acestea la atâţia?“

10. ŞiUnele ms. omit Isus a spus: „Puneţi oamenii să se aşeze“. Şi era multă iarbă în acel loc. Deci oameniiSau „bărbaţii“ s-au aşezat, în număr de aproape cinci mii.

11. Şi IsusUnele ms. „Isus deci“ a luat pâinile şi, mulţumind, a împărţitUnele ms. ad. „ucenicilor, şi ucenicii“ celor care şedeau; şi, la fel, din peştişori, cât au vrut.

12. Şi, când s-au săturat, ·le-a spus ucenicilor Săi: „Strângeţi prisosul de firimituri, ca să nu se piardă ceva“.

13. Le-au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşniţe cu firimituri, care au prisosit din cele cinci pâini de orz, de la cei care mâncaseră.

14. Oamenii deci, văzând semnul pe care l-a făcut IsusUnele ms. omit, spuneau: „Acesta este cu adevărat Profetul* care vine în lume“.

15. Isus deci, cunoscând că au de gând să vină şi să-L iaCu forţa ca să-L facăUnele ms. „ca să facă“ împărat, S-a retras din nou în munte, El singur.

Isus umblă pe mare (Mt 14.22-33;Mc 6.45-52)

16. Dar, când s-a făcut seară, ucenicii Săi au coborât la mare

17. şi, intrând în corabie, treceau marea spre Capernaum. Şi se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei

18. şi marea era agitată de un vânt puternic care sufla.

19. După ce au vâslit deci cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, Îl zăresc pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie; şi s-au temut.

20. Dar El ·le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi!“

21. Voiau deci să-L primească în corabie; şi îndată corabia a ajuns la ţărmul spre care mergeau.

Isus, pâinea vieţii

22. A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării, văzândUnele ms. „a văzut“ că nu era altă corăbioară acolo decâtUnele ms. ad. „una“; alte ms. omit „aceea“; alte ms. „decât una, şi că Isus…“ aceea în care intraseră ucenicii Săi şi că Isus nu intrase în corabieUnele ms. „corăbioară“ cu ucenicii Săi, ci ucenicii Săi plecaseră singuri

23. (dar alte corăbioare din Tiberiada veniseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce mulţumise Domnul),

24. deci când a văzut mulţimea că Isus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intratUnele ms. ad. „şi ei“ în corăbioare şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Isus.

25. Şi, găsindu-L dincolo de mare, I-au spus: „Rabi, când ai ajuns aici?“

26. Isus le-a răspuns şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.

27. Lucraţi nu pentru* mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne spre viaţă eternă, pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că pe* El L-a pecetluit Tatăl, Dumnezeu“.

28. Ei deci I-au zis: „Ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu?“

29. Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta* este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe care L-a trimis El“.

30. Ei deci I-au spus: „Ce* semn faci Tu deci, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

31. Părinţii* noştri au mâncat mana în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine* din cer»“.

32. Isus deci le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată;

33. pentru că pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi dă viaţă lumii“.

34. Ei deci I-au zis: „Doamne*, dă-ne întotdeauna această pâine“.

35. Unele ms. ad. „Şi“Isus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cine* vine la Mine nicidecum nu va flămânzi şi cine crede în Mine nicidecum nu va înseta, niciodată.

36. Dar* v-am spus că M-aţi şi văzut, şi nu credeţi.

37. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine, şi* pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară;

38. pentru că am coborât din cer nu* ca să fac voia Mea, ci* voia Celui care M-a trimis.

39. Şi aceasta este voia CeluiUnele ms. „Tatălui“ care M-a trimis, ca din tot ce Mi-a dat să* nu pierd nimic, ci să-l înviez în ziua de apoi.

40. Pentru căUnele ms. „Şi“ aceasta este voia Tatălui MeuUnele ms. „Celui care M-a trimis“; alte ms. „Tatălui Meu care M-a trimis“, ca* oricineLit. „oricine care“ Îl vedeSau „priveşte“ pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă eternă; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“.

41. Iudeii murmurau deci împotrivaLit. „la adresa“ Lui, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer“.

42. Şi spuneau: „Nu* este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi cunoaştem? Cum spune El deciUnele ms.„Cum spune El acum“: «Am coborât din cer»?“

43. Isus deciUnele ms. omit a răspuns şi le-a zis: „Nu murmuraţi între voi.

44. Nimeni* nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

45. Este scris în* profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». OricineLit. „Oricine care“; unele ms. ad. „deci“ a auzit de la Tatăl şi a învăţat de la El vine la Mine;

46. nu* că L-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de* Cel care este de la Dumnezeu: Acesta L-a văzut pe Tatăl.

47. Adevărat, adevărat vă spun: Cine* crede în MineUnele ms. omit „în Mine“ are viaţă eternă.

48. Eu sunt pâinea vieţii.

49. Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit.

50. Aceasta este pâinea care coboară din cer: ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

51. Eu sunt pâinea* cea vie care* a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi etern; şiLit. „şi de asemenea“ pâinea pe care Eu o voi da este carnea Mea, pe care Eu o voi daUnele ms. omit „pe care Eu o voi da“ pentru viaţa lumii“.

52. Iudeii deci discutau* între ei, spunând: „Cum* poate Acesta să ne dea carnea Lui să o mâncămSau „să ne dea această carne să o mâncăm“; sau „să ne dea carne să mâncăm“?“

53. Isus deci le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca* deci carnea Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă.

54. Cine* mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu are viaţă eternă, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi,

55. deoarece carnea Mea este adevăratăUnele ms. omit; alte ms. „cu adevărat“ hrană şi sângele Meu este adevăratăUnele ms. omit; alte ms. „cu adevărat“ băutură.

56. Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu rămâne* în Mine şi Eu în el.

57. După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu trăiesc datorităSau „prin“ Tatălui, tot aşa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el datorităSau „prin“ Mie.

58. Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu cum au mâncat părinţii voştriUnele ms. omit „voştri“; alte ms. „noştri“ manaUnele ms. omit şi au murit: cine mănâncă această pâine va trăi etern“.

59. A spus acestea în sinagogă, pe când îi învăţa în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc

60. Deci mulţi* dintre ucenicii Săi, când au auzit aceasta, au spus: „GreuSau „Aspru“ este acest cuvânt; cine poate să-l asculte?“

61. Dar Isus, cunoscând în Sine că ucenicii Săi ·murmurau cu privire la acest lucru, le-a spus: „Aceasta vă face să vă poticniţi?

62. Dar* dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?

63. Duhul* este cel care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care Eu vi le-am vorbitUnele ms. „vi le vorbesc“ sunt duh şi sunt viaţă.

64. Dar sunt* unii dintre voi care nu cred“. Pentru că Isus* ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.

65. Şi spunea: „De aceea v-am* spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la TatălUnele ms. ad. „Meu““.

66. De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi s-au întors şi nu mai umblau cu El.

67. Isus le-a spus deci celor doisprezece: „Şi voi vreţi să plecaţi?“

68. Simon PetruUnele ms. ad. „deci“ I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele* vieţii eterne

69. şi* noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti SfântulUnele ms. „Hristosul, Fiul“; alte ms. „Hristosul, Sfântul“ lui DumnezeuUnele ms. „Dumnezeului celui viu““.

70. Isus le-a răspuns: „Nu* v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul* dintre voi este diavol“.

71. Şi vorbea despre Iuda, al lui Simon, Iscarioteanul; pentru că acesta urma să-L vândă, el fiind unul din cei doisprezece.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)