Epistola către Galateni

Capitolul 3

Credinţa sau faptele legii

1. O, galateni fără minte! Cine* v-a fermecatUnele ms. ad. „ca să nu ascultaţi de adevăr,“* pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost arătat răstignit?

2. Numai aceasta doresc să aflu de la voi: din faptele legii aţi primit* Duhul, sau* din auzirea credinţei?

3. Aşa de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, acum sfârşiţi în carne*?

4. În zadar* aţi suferit atâtea? dacă, în adevăr, chiar în zadar!

5. Cel care* vă dă deci Duhul şi face lucrări de putere între voi, face acestea din fapte ale legii, sau din auzirea credinţei?

6. Aşa cum „Avraam* L-a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate“.

7. Să ştiţi deci că cei* din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam;

8. şi Scriptura, prevăzând* că Dumnezeu va îndreptăţi naţiunile din credinţă, i-a vestit dinainte lui Avraam Evanghelia: „În* tine vor fi binecuvântate toate naţiunile“.

9. Deci cei din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu credinciosul Avraam.

10. Pentru că toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat* este oricineLit. „oricine care“ nu stăruie în toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă“;

11. iar că* prin lege nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că „cel* drept va trăi din credinţă“;

12. iar* legea nu este din credinţă; ci: „acelaUnele ms. „omul“; alte ms. omit* care va face acestea va trăi prin ele“.

13. Hristos* ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi (pentru că este scris: „Blestemat* este oricineLit. „oricine care“ este atârnat pe lemn“),

14. pentru ca binecuvântarea* lui Avraam să ajungă la naţiuni în Hristos Isus, ca să primim, prin credinţă, promisiunea Duhului*.

Promisiunea şi legea

15. Fraţilor (vorbesc în felul omului), nimeni nu desfiinţează un legământ* confirmat, chiar al unui om, nici nu adaugă la el.

16. Iar promisiunile au fost rostite „lui* Avraam şi seminţei lui“. Nu spune: „şi seminţelor“, ca multora, ci ca uneia: „şi Seminţei tale“, care este Hristos*.

17. Dar eu spun aceasta, că legea care a venitSau „a intervenit“ după* patru sute treizeci de ani nu anulează* un legământ confirmat mai înainte de DumnezeuUnele ms. ad. „lui Hristos“, astfel încât să facă promisiunea fără putere.

18. Pentru că, dacă moştenirea* este din lege, nu mai este din promisiune; dar Dumnezeu i-a dăruit-o lui Avraam prin promisiune.

19. Atunci pentru ce este legea? Ea* a fost adăugată din cauza călcărilor de lege, până când urma să vină „Sămânţa“ căreia I s-a făcut promisiunea, rânduită* prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor*.

20. Iar Mijlocitorul nu este al unuia singur, însă* Dumnezeu este Unul singur.

21. Este deci legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Pentru că, dacă* ar fi fost dată o lege care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar fi din lege;

22. dar Scriptura a închis toate* sub păcat, pentru ca* promisiunea să fie dată din credinţa înLit. „lui“ Isus Hristos, celor care cred.

23. Dar, mai înainte de a veni credinţa, eram păziţi sub lege, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită.

24. Astfel că legea* a fost îndrumătorul nostru spre Hristos, pentru ca* să fim îndreptăţiţi din credinţă.

25. Însă, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumător;

26. pentru că toţi* sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

27. Pentru că* toţi câţi aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat* cu Hristos.

28. Nu* este nici iudeu, nici grec; nu este nici rob, nici liber; nu este bărbat şi femeie; pentru că toţi sunteţi una* în Hristos Isus:

29. iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci „sămânţa“* lui Avraam, Unele ms. ad. „şi“moştenitori potrivit promisiunii.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)