Epistola a doua către Corinteni

Capitolul 8

Dărnicia macedonenilor

1. Dar vă facem cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu, cel dat în adunările Macedoniei:

2. că, în mare încercare de necaz, belşugul bucuriei lor şi sărăcia lor lucie* au prisosit spre bogăţia dărniciei lor.

3. Pentru că eu mărturisesc că, de bunăvoia lor, după putere şi peste putere,

4. ne-au cerut cu multă stăruinţă harul şi comuniunea slujbei* pentru sfinţi.

5. Şi nu după cum am sperat noi, ci întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului şi nouă, prin voia lui Dumnezeu,

6. încât* noi l-am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, aşa să şi desăvârşească între voi şi harul acesta.

7. Dar, după cum prisosiţi în* orice, în credinţă şi în cuvânt şi în cunoştinţă şi în orice sârguinţă şi în dragostea voastră către noi, să* prisosiţi şi în acest har.

8. Nu* ca poruncă vorbesc, ci pentru sârguinţa altora, încercând şi sinceritatea dragostei voastreUnele ms. „noastre“.

9. Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El*, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi.

10. Şi îmi dau* o părere în aceasta; pentru că aceasta* vă este de folos vouă, care, încă de acum un an, aţi început nu numai să faceţi, ci să* şi voiţi.

11. Dar acum împliniţi şi fapta; ca, aşa după cum a fost bunăvoinţa de a vrea, aşa să fie şi de a împlini din ceea ce aveţi.

12. Pentru că*, dacă este bunăvoinţă, este bine primit, potrivit cu ce are cinevaUnele ms. „el“, nu potrivit cu ce nu are.

13. Iar aceasta, nu ca să fie uşurare pentru alţii şi apăsare pentru voi,

14. ci potrivire: în timpul de acum, belşugul vostru să fie pentru lipsa lor, pentru ca şi belşugul lor să fie pentru lipsa voastră, încât să fie potrivire,

15. după cum este scris: „Cine* a strâns mult n-a avut de prisos şi cine a strâns puţin n-a dus lipsă“.

A doua trimitere a lui Tit

16. Dar mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, care pune în inima lui Tit aceeaşi sârguinţă pentru voi,

17. pentru că a primit, în adevăr, îndemnul*, dar, fiind mai zelos, a plecat spre voi de bunăvoie.

18. Şi am trimis împreună cu el pe fratele*, a cărui laudă în Evanghelie este prin toate adunările;

19. şi nu numai atât, dar a fost şi ales* de adunări ca însoţitorLit. „împreună-călător cu noi“ al nostru cu harul acesta, administratLit. „slujit“ de noi spre* gloria Domnului Însuşi, şi ca mărturie a bunăvoinţei noastreUnele ms. „voastre“,

20. evitând ca cineva să ne învinuiască în acest belşug administratLit. „slujit“ de noi;

21. pentru că îngrijimUnele ms. „îngrijind“ şi omit „pentru că“* de ceea ce este bineSau „frumos“ nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

22. Şi l-am trimis împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l-am probatSau „încercat“ deseori în multe ca fiind zelos şi mult mai zelos acum, datorită marii încrederi cu privire la voi.

23. Fie referitor la Tit, părtaş al meu şi împreună-lucrător pentru voi, fie la fraţii noştri, ei sunt trimişi* ai adunărilor, gloria lui Hristos.

24. ArătaţiUnele ms. „Arătând“ deci faţă de ei, Unele ms. ad. „şi“înaintea adunărilor, dovada dragostei voastre şi a laudei *noastre cu privire la voi.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)