Epistola a doua către Corinteni

Capitolul 7

1. Având deci* aceste promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim pe noi înşine de orice întinare a cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu.

Bucuria lui Pavel

2. Primiţi-ne: n-am* nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămatSau „stricat“ pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.

3. Nu vorbesc spre condamnare, pentru că am spus deja că sunteţi în inimile noastre, spre a muri împreună şi a trăi împreună.

4. Mare* este îndrăznealaSau „încrederea“ mea faţă de voi, mare lauda mea cu voi; sunt umplut* de mângâiere*, sunt copleşit de bucurie, cu tot necazul nostru.

5. Pentru că, şi după ce am venit* noi în Macedonia, carnea noastră n-a avut odihnă, ci am* fost necăjiţi în orice fel: din* afară lupte, dinăuntru temeri.

6. Dar Cel* care îi mângâie pe cei smeriţi, Dumnezeu, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit;

7. şi nu numai prin venirea* lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat el la voi, istorisindu-ne dorul vostru, lacrimile voastre, râvna voastră pentru mine, încât m-am bucurat şi mai mult.

8. Pentru* că, şi dacă v-am întristat prin epistolă, nu-mi pare rău, chiar dacă mi-a părut rău; pentru că văd că epistola aceea v-a întristat, chiar dacă numai pentru un timpSau „pentru un ceas“.

9. Acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că aţi fost întristaţi* spre pocăinţă; pentru că aţi fost întristaţi potrivit lui Dumnezeu, pentru ca în nimic să nu fiţi păgubiţi de noi.

10. Pentru că întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire, de care nu-ţi pare rău; dar* întristarea lumii lucrează moarte.

11. Pentru că, iată, tocmai aceasta, întristarea voastră potrivit lui Dumnezeu, ce sârguinţă a lucrat în voi! Şi ce dezvinovăţire, şi ce indignare, şi ce teamă, şi ce dor, şi ce râvnă, şi ce răzbunare! În toate privinţele aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru!

12. Astfel deci, deşi v-am şi scris, a fost nu pentru cel care a nedreptăţit, nici pentru cel care a fost nedreptăţit, ci* pentru ca sârguinţa noastră pentru voiUnele ms. „sârguinţa voastră pentru noi“ să fie arătată către voi, înaintea lui Dumnezeu.

13. De aceea am fost mângâiaţi. ŞiUnele ms. omit „Şi“; alte ms. „Am fost mângâiaţi de mângâierea voastră; şi, cu atât ne-am bucurat mai mult, datorită bucuriei lui Tit“ mai mult ne-am bucurat deSau „pe lângă“ mângâierea noastrăUnele ms. „voastră“, mult mai mult, datorită bucuriei lui Tit, pentru că duhul lui a* fost înviorat de voi toţi.

14. Pentru că, dacă m-am lăudat faţă de el cu ceva despre voi, n-am fost dat de ruşine; dar, cum noi v-am vorbit toate în adevăr, aşa şi lauda noastră faţă de Tit a fost adevărată.

15. Şi inimaLit. „lăuntrul“ lui este cu prisosinţă pentru voi, amintindu-şi de ascultarea* voastră, a tuturor, cum l-aţi primit cu teamă şi tremur.

16. Mă bucurUnele ms. ad. „deci“ că în* toate am încredere cu privire la voi.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)